Cautare

Dragul meu, te cunosc de o viata si mai bine…Te-am construit cu mainile mele din vise, sperante, cautari, ca pe un joc de puzzle… Ti-am modelat zambetul, ochii, mainile… Apoi, ca un adevarat Creator, am stat si m-am odihnit. Mi-am admirat opera! Eram multumita! Era exact asa cum doream. Barbatul visurilor mele! Am cautat si am gasit dragostea in bratele tale. Mana ta m-a mangaiat in nopti albe si m-a calauzit in zile negre. Am plans si am ras impreuna… Nu a contat faptul ca trandafirul nostru avea spini si nu erau putini. Cand esti tanar si foarte indragostit nu dai importanta unor zgarieturi neinsemnate. Pe masura ce trece timpul insa, ranile se vindeca mai greu. Sunt unii oameni care se obisnuiesc cu durerea si o iau drept tovaras legitim de drum o viata intreaga. Altii se leapada de ea si aleg alta cale. Eu, dupa ani si ani de viata mi-am gasit cateva momente de liniste si te-am ascultat cum n-am facut-o niciodata si te-am privit cum nu te-am privit niciodata. Am realizat ca vocea ta nu e de fapt a ta, ochii tai nu sunt de fapt ai tai… Aveam senzatia ca ma pierdusem in casa oglinzilor concave. Nici pe mine nu ma mai recunosteam. Reflexia mea era stramba. Mi-am spus atunci ca trebuie sa-mi fac timp sa te caut pe tine, cel adevarat si sa ma oglindesc in tine, pe mine cea adevarata. Mi-am suflecat manecile si, ca un adevarat arheolog mi-am luat uneltele si m-am apucat sa inlatur praful asternut de timp peste vestigiile noastre. Eram cautator de comori! Am dat deoparte balastul adunat in timp si m-am ingrozit. Ce ziduri groase ne feresc de ochii lumii! Cat de multe inutilitati ne sufoca viata! Cand le dam deoparte prima senzatie este cea de frica sau poate de rusine. Ne simtim goi si nesiguri in fata lumii intregi. Si nu realizam ca de fapt asa ne calim, suntem mai flexibili si nu ne mai pun la pamant cutremurele, indiferent de ce natura sunt ele. Se pare ca nu invatam prea multe din istorie.  De-a lungul timpului,  zidurile inalte au atras razboaie, distrugere. Castelele, cu cat au fost mai mari si mai impunatoare cu atat au adapostit mai multe suferinte, multe ramase nestiute pana in zilele noastre.
Si tot sapand, tot cautand te-am gasit pe tine si m-am regasit si pe mine, coasta ta lipsa. Acum suntem un intreg, real, palpabil. Suntem o familie in toata puterea cuvantului, cu prezent, trecut si viitor.
„Cere si ti se va da” – spun textele sfinte. Eu m-am oprit din goana de zi cu zi, am cautat si am gasit. Am gasit tot ce aveam nevoie – am gasit iubire, am gasit stabilitate, am gasit „omul” impreuna cu care poti trece peste orice, am gasit realitatea, normalitatea,  puterea de a fi un exemplu pentru copii mei, seninatatea varstei. Si trandafirul nostru inflacarat, orgolios, plin de tepi si atat de perisabil a fost inlocuit de flori de camp, parfumate si nemuritoare. Acum suntem mai usori, mai fericiti si privim cu drag si intelegere si la istorisirile altora …

Sapte povestiNemira Logo nou_negru

Articol scris pentru competitia anuala de blogging – Spring SuperBlog 2013

Anunțuri

Un gând despre “Cautare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s