Precizie elvetiana

Maurice_Lacroix_Calendrier_Retro_Steel1_2
Maurice Lacroix Calendrier Retro Steel

El a venit pe lume intr-o zi de vineri. O mana imbracata intr-o manusa alba, moale, a rotit mecanismul si rotitele inimii sale au pornit cu o mica zvacnitura.  A deschis ochii intr-o sala rece, scaldata in lumina,  inconjurat de priviri cercetatoare, maini dibace si masti albastre. S-a uitat in jur si a facut cunostinta cu fratii si surorile sale. Au ramas cu totii in sala de teste o perioada lunga, mult prea lunga, o perioada de incercari destul de dificile… Nu toti au trecut testele, dar el, da. Acum are stantat intr-o zona foarte vizibila, un nume de care i s-a spus ca ar trebui sa fie foarte mandru: Maurice Lacroix. Si i s-a mai spus ca este un ceas de lux, deosebit de valoros. Inima sa batand cu precize elvetiana a crescut de bucurie la auzul acestor cuvinte. Au venit apoi fotografii si au aprins blitz-urile, a venit presa si au curs articolele despre el si fratii sai gemeni. Se simtea minunat… vedeta… Zambea din paginile revistelor de gen, oamenii il admirau, unii oftau, altii se bucurau… Inima lui continua sa bata egal, tic-tac, tic-tac… cu precizie elvetiana, din vitrina puternic luminata, asezat comod in suportul sau elegant de catifea… Atunci s-a intamplat nenorocirea: magazinul a fost jefuit si printre lucrurile furate a fost si el, Ceasul Maurice Lacroix Calendrier Retro Steel. S-a vazut trantit intr-o cutie tare, intunecata, izbit de colo-colo, speriat… A simtit mainile aspre, de aceasta data fara manusi, cum ii rotesc brutal mecanismul delicat,  iar inima sa continua sa bata egal, tic-tac, tic-tac, cu aceeasi precizie elvetiana, in ciuda emotiei care il coplesea.  Cand in sfarsit avea sa iasa la lumina, auzul i-a fost izbit de o voce groasa:
– Ceasul asta-i cea mai buna bucata din tot lotul! E de lux: otel inoxidabil, ecran de cristal de safir, curea de piele… Maurice Lacroix… nume adevarat!  Merge excelent de cateva luni bune, fara nici o secunda de decalaj… si uita-te la el: nici o zgarietura, nici o pata, nici un defect… si te gandesti ca ciobanu’ asta de Marcu n-a avut  nici cea mai mica grija de marfa! Asa se umbla cu un ceas de valoarea asta?! Oricum, o sa luam bani buni pe el!

Situatia lui s-a mai imbunatatit putin. Acum statea intr-o cutie moale si era tratat cu o mica parte din consideratia de alta data. Nu era expus intr-o vitrina eleganta ci zacea intr-un sertar ascuns, intunecos, inchis cu un mecanism complicat… dar… era mai bine. Din cand in cand veneau diverse persoane, se uitau la el, il rasuceau, il puneau la mana, apoi plecau. Veneau altii, faceau aceleasi lucruri si plecau… Intr-un final a parasit sertarul intr-o punga sigilata, a fost umplut de un praf negru – pentru culegerea de amprente, apoi, murdar si obosit a ajuns inapoi in magazinul de unde fusese furat. Ceasornicarul l-a luat cu o grija aproape parinteasca, l-a sters, l-a intors si l-a asezat cu grija, la loc de cinste, in vitrina eleganta si bine luminata a magazinului. Tot nu avea nici o zgarietura, nici o pata, nici un defect… Si inima lui batea la fel … tic-tac, tic-tac, cu precizie elvetiana. Au venit din nou fotografii cu blitz-urile lor, presa, dar, de aceasta data, el era aproape ingrozit de atentia lor. Tot ce-si dorea era sa zaca in locul lui frumos, comfortabil, nestiut si neauzit de nimeni, manevrat de maini atente. Intr-o zi insa, a aparut o voce blanda, si doua maini usoare si catifelate care l-au luat si l-au asezat la incheietura unui tanar.
– E simbolul dragostei mele! a spus vocea blanda. Nu am ales orice fel de obiect!  Acesta este un ceas de lux, foarte durabil… otel inoxidabil, geam de safir… cu un design simplu, elegant, retro, dupa cum ii spune si numele… precis… lucru evletian, nu altceva!…   In al doilea rand, a fost pierdut si apoi regasit… intact, fara nici un defect. Si nu in ultimul rand, l-am ales pentru ca este un ceas mecanic, astfel incat nu vei putea sa uiti pur si simplu de el la mana. Pentru a te putea folosi de el, trebuie sa-l verifici… sa-l intorci… Necesita ingrijire,  atentie, asemenea iubirii noastre …

Si astfel, el si-a gasit menirea, inima lui batand tic-tac, tic-tac… cu precizie elvetiana, masurand timpul iubirii altor doua inimi…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s