BookCity

– Statia de destinatie- BookCity cu peronul pe partea dreapta, se aude o voce metalica in difuzorul din dreapta. Nu dupa mult timp, cursa-T opreste lin, aproape imperceptibil.
– Am ajuns la peron. BookCity este in dreapta. Cursa-T spre oras va va sta la dispozitie la orice ora, anunta drivobotul.
Castigatorii celui mai controversat concurs de cultura generala de pe Verra se inghesuie la iesire, curiosi sa zareasca enigmaticul BookCity. DBook-urile pe care fusesera ei nevoiti sa la parcurga pentru admiterea la concurs erau foarte laconice in privinta a ceea ce aveau ei de vazut acolo. Era ca si cum cineva se straduise sa stearga sau sa ascunda orice informatie privitoare la cea mai bine pazita relicva a orasului lor. Existau doar zvonuri care mentionau ca citadela ar fi fost construita in urma unei campanii publicitare derulata pe parcursul catorva ani cu logo-ul „E usor sa daruiesti„, dar nimeni nu putea spune mai multe. In plus, nimeni nu-si aducea aminte sa fi intrat in BookCity, cel putin in ultimii 200 de ani… nu existau nici imagini, inregistrari, nimic…  Acesta este si motivul pentru care, premiul concursului de cultura generala, o vizita in BookCity, a starnit o avalansa de cereri de participare. Toti voiau sa vada, sa atinga, sa parcurga locul despre care se zicea ca apartine Trecutului… Concursul a fost foarte dur si trebuia sa fii mai mult decat foarte bun pentru a avea sansa sa invingi armata de roboti a companiei organizatoare BAWS. Multa lume spunea ca, de fapt, concursul fusese o cacialma, organizat doar pentru reclama si nimeni nu se asteptase ca vreun reprezentant al speciei umane sa poata castiga. S-a intamplat insa ca nu unul ci trei oameni, doi barbati si o femeie sa treaca de toate etapele si sa invinga creierele electronice. Nu se stie exact daca acest lucru s-a intamplat din cauza presiunii publicului sau chiar au fost mai buni, dar… iata-i aici, in pragul unei vizite de-a dreptul istorica. Totul era inregistrat de camerele de filmare amplasate pe trei din satelitii orbitali ai planetei Verra, astfel incat imaginile erau transmise in timp real in mai mult de doua miliarde de locuinte.
Constienti de importanta momentului, cei trei pasira incet spre cupola ce adapostea BookCity. Undeva era o intrare dar nimeni nu ar fi putut spune unde. Deodata, un huruit usor le atrase atentia. Cupola, imensa, aluneca intr-o parte dezvaluind o priveliste care le-a taiat rasuflarea. O suprafata de teren imensa a aparut in fata ochilor lor uimiti, impartita in mai multe zone, fiecare avand o tema diferita anuntata prin intermediul unor panouri-carti imense. Totul era in marime naturala, case, copaci, masinarii antice, gen vapoare, autoturisme… Totul, bineinteles, in afara cartilor – panouri, care erau foarte mari pentru a putea fi vazute si citite chiar de la intrare! Mai mult, locul era populat, cu fiinte ce pareau vii, oameni, animale…
Un batranel ciudat, cu o barba mare, alba, complet atipica perioadei respective, se apropie de ei, ii saluta si le vorbi:
– Bine ati venit in BookCity. Locul acesta este un templu inchinat cartilor. Este impresionant nu-i asa?Oamenii pe care ii vedeti aici nu sunt vii, sunt holograme ale unor fiinte care au trait acum mii de ani. Orasul cartilor a fost proiectat de o companie care chiar asa se numea, BookCity. Ei aveau o pasiune deosebita pentru carti si doreau sa o impartaseasca cu cat mai multe persoane posibil. In vremurile acelea se obisnuia ca oamenii sa-si dea unul altuia cate un obiect, numit cadou, cu diferite ocazii. Compania isi dorea sa promoveze cartea tiparita ca dar cu o deosebita valoare spirituala. Au reusit sa o faca cu mult succes timp de mai bine de 50 de ani. La un moment dat, reprezentantii companiei  au intuit faptul ca interesul pentru cartea tiparita se va diminua in timp pana la disparitie. Nedorind sa se intample asa ceva, ei au vrut sa ridice un muzeu mai putin obisnuit,  al cartii , in semn de multumire pentru importanta pe care aceasta a avut-o atat in viata lor cat si in cea a oamenilor care le-au fost clienti ani la rand. Au construit acest orasel caruia i-au spus, evident, BookCity. Intentia lor a fost sa recreeze, folosind cele mai avansate tehnologii ale acelor vremuri, atmosfera ilustrata intr-o selectie de  carti foarte apreciate de clientii lor. Si-au spus ca posibilitatile de filmare ale acelor vremuri nu pot surprinde chiar tot farmecul cartilor si asa au creat mai mult decat niste filme. Veti regasi aici, scene din volume de Jules Verne, Agatha Christie, Orson Wells si multi altii de care noi nici nu am auzit, veti putea chiar intra in locuintele oamenilor de atunci, in trenuri, pe vapoare… Cu foarte putin timp inainte de inaugurare, initiatorul muzeului a murit. Copii lui au fost devastati de suparare si li s-a parut o impietate sa il inaugureze fara el. Asa a aparut cupola menita sa ascunda de orice privire ceea ce construise parintele lor. In timp sistemul de deschidere al acesteia s-a stricat. O perioada, au existat oameni care au facut eforturi sa il repare… apoi au aparut altii care si-au dorit sa arunce in aer totul si sa construiasca altceva in loc… La un moment dat, insa, cineva, nu se stie bine cine, a sters toate datele referitoare la BookCity si, incet-incet, lumea a inceput sa nu-i mai dea importanta, fiind privit ca un mister care exista de cand lumea si va exista cat lumea.

Eu, unul, am mostenit de la bunicul meu, care la randul lui o avea de la bunicul lui, o carte tiparita, bineinteles, primita in dar. E scrisa pe hartie, material nu prea rezistent, e ingalbenita si putin roasa la colturi, dar are un farmec aparte… E o senzatie deosebita sa o tii in mana, sa o rasfoiesti… Cred ca este momentul sa revenim la carti tiparite, oricat ar fi de avansata civilizatia noastra. Poate ca nu vom mai folosi hartia, asa cum exista ea in vremurile de demult, dar carti tiparite trebuie sa existe! Acesta este si motivul pentru care, de mai mult de 50 de ani ma straduiesc sa deschid muzeul. Si in sfarsit, am reusit! Voi trei ati jucat un rol putin ingrat. Am profitat de publicitatea creata in jurul concursului pentru a-mi face cunoscut muzeul si a impiedica orice tentativa de distrugere a lui… Si pentru a aduce darul de cartea in lumea noastra!…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s