Bucurii mari pentru cei mici

La poarta veche, de lemn, niste ochi curiosi urmaresc de ceasuri bune, tot ce se intampla pe ulita. La un moment dat, in departare, se zareste postasul, mergand repede, cu geanta lui neagra prinsa de-a curmezisul pieptului. Manutele mici si murdare se agata de stalp si o fetisoara la fel de murdara apare deasupra portii, dornica sa vada mai bine la cine se duce omu’ cu sapca albastra. Nu e zi de pensie asa ca, sigur, aduce vreo scrisoare… O fi ceva de la mama? isi spune copilul …Parca dureaza o vesnicie pana ajunge in dreptul lui ! Si atunci, ce sa vezi ? Chiar se opreste in dreptul portii lor….
– Tac-tu e acasa ? intreaba postasul
– Nu, doar bunica, raspunde baietelul.
– Hai, mergi de-o cheama!
Baiatul fuge in casa si se intoarce cu o batranica subtirica care abia mergea.
– Hai, buni!… Repede! o zoreste el agitat.
– Usor, maica, usor, ca n-o fi foc! spune ea molcom.
– Sa nu plece!… spune ingrijorat baiatul
– Las’ ca nu plec, raspunde postasul amuzat. Nu plec pana nu-ti las coletul.
– Colet?… Ce-i aia?…Scrisoare?…  intreba baietelul.
– Ai primit un cadou, adica. De departe! … Hai bunica semneaza aici, ca buletinul ti-l trec eu …
Bunica semneaza unde ii arata postasul, tragand cu ochiul la baietel si zambind la vederea privirii lui bulversate.
– Si coletul?… intreaba bunica.
– Aici tre’ sa fie … raspunde postasul scotocind in geanta lui mare. Doar daca nu l-oi fi uitat la sediu… incearca el o gluma. .. Bine… bine… l-am gasit, mai zice el si-i intinde bunicii un pachet frumos impachetat.
Bunica ii face semn copilului sa ia el pachetul. Acesta intinde mainile mici si murdare si-l ia de la postas, tremurand tot.
– Crezi ca-i pentru mine? o intreaba pe bunica, incet.
– Doar n-o fi pentru mine!… raspunde aceasta. Hai desfa-l sa vedem ce-o fi in el.
Copilul invarte pe toate partile pachetul si nu-i vine sa desfaca asa o alcatuire frumoasa. Desprinde hartia usor, dintr-un colt, cu o grija de care nu l-ar fi crezut nimeni capabil si scoate din cutia de carton o carte mare, colorata.BASMELE ROMANILOR
– E cea mai fumoasa carte pe care am avut-o eu vreodata, spune baietelul aproape plangand de bucurie. Nici doamna de la scoala nu are asa o carte frumoasa!…mai spune el mangaind usor coperta lucioasa.
– Cred si eu! E singura pe care ai avut-o vreodata, mormaie bunica, ca pentru ea.
– Ma duc sa ma spal pe maini sa nu o murdaresc, mai adauga el asezand cartea pe prispa, in cutia ei, ca pe un bibelou exagerat de fragil.
Fuge la cismea si isi freaca bine mainile si unghiile cum o face doar duminica, atunci cand se pregateste de mers la slujba.
– Oare de la cine o fi? Nu scrie nimic? intreaba el pe bunica.
– Asta vreau sa vad si eu, spuse batrana uitandu-se in colet. Uite, are si o scrisoare. Citesti tu? intreaba ea, razand…. eu nu am ochelarii la mine.
– Incerc, buni…
Baiatul isi sterge mainile indelung si desface plicul cu felicitarea. Se uita pe felicitare de sus pana jos, cu o nerabdare care ii depaseste cu mult posibilitatea lui de a citi  si,  in sfarsit gaseste un cuvant cunoscut:
– Mama…. e de la mama! Eram sigur!… N-a uitat!… Mi-a trimis-o de ziua mea! Doamne ce frumoasa este! N-am avut niciodata o carte, buni!… Iti dai seama?… Niciodata!…
– Bine, bine… Da-mi mie sa-ti citesc felicitarea. Fugi si-mi adu ochelarii din casa.
Baiatul, inca tremurand de emotie fuge sa-i aduca ochelarii bunicii. La intoarcere se impiedica, cade si salveaza in ultimul moment ochelarii batranei. Rasufla usurat, isi sterge genunchii zdreliti cu maneca hainei si-i da bunicii. Ea renunta sa-l mai certe si ia felicitarea sa o citeasca.
– La multi ani, baiatul mamei! citeste ea de pe felicitare. Sa cresti mare si sa inveti sa citesti bine, bine, sa-i poti citi tu lui buni cartea. Stiu ca-ti place cadoul si iti promit ca, daca te vei tine de treaba la scoala, mami iti va mai trimite si altele. Am ochit si un set de figurine pentru copii cu personaje din desene animate. Stiu ca iti vor placea si voi face tot ce imi va sta in putere sa le trimit repede.  O, era sa uit, ti-am trimis si cateva caiete si agende  pentru copii prin nenea Vali. Sa le folosesti cu folos in clasa I. Te pupa, mami si este tot timpul cu gandul la tine.
– Este cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodata, buni! Nu-i asa? Sa stii ca vreau sa citesc eu cartea pentru tine, cum spune mami! spunse baiatul asezandu-se pe prispa cu pachetul in brate.
– Dar intai ma uit la poze! continua el, deschizand-o cu foarte mare atentie. O voi pastra toata viata, buni. E prima mea carte!
Buni zambeste, multumita de bucuria copilului.  Ce a mai aparut pe lumea asta! Cat este de usor sa faci acum o bucurie cuiva! se gandeste ea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s