ploaie

Ploaie capricioasă și rece de mai,
udând suflete proaspăt spălate,
punând lacrimi nesărate în obraji,
de ce plângi oare-n geamuri curate?

Tu nu vezi că acum îs chiar obosită
de șters, de lustruit, de măturat…?
De ce cauți iar pricină de ceartă
și-mi pui mărgărite-n pervazul curat?

Tu iți speli obrazul de praful din zori
și-l arunci la mine, în a mea dulce viață.
Iar foaia ce de lume mă desparte-i gri
și plânge amar chiar cea mai vesela paiață.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s