Papusa

Fusese un accident teribil, cum deseori se vedeau la intrarea in sat. In masina zdrobita erau inca prinsi pasagerii, o fetita si mama sa. Soferul, un barbat in varsta, fusese dus la urgente. Fetita nu parea sa aiba probleme deosebite, mama ei insa nu fusese la fel de norocoasa. Nici una din ele, nu fusese inca scoasa dintre fiarele masinii. Fetita se uita pierduta cum pompierii taiau sau smulgeau bucati din ceea ce fusese masina bunicului si nu parea sa inteleaga ceea ce se intampla. Strangea in mana ei micuta o papusa de carpa, acum rupta si patata. O aschie metalica sclipea sinistru in parul papusii. Medicii spuneau ca jucaria i-a salvat viata, incasand lovitura care micutei i-ar fi fost fatala. Ei incercau sa discute cu ea, dar nu dadea semne ca ar intelege. La un moment dat parea chiar sa fi adormit.
– E mai bine asa, a spus unul dintre medici. Creierul ei a primit suficiente socuri si pentru moment, pur si simplu a luat o pauza, a continuat el sa explice celorlalte doua persoane care asistau ingrozite la tragedie.
Au scos-o cu grija din masina si au pus-o usor pe targa. Mana ei strangea in continuare, chiar si asa, in somn, papusa. In cateva minute au scos-o si pe mama si au asezat-o pe o alta targa, in aceeasi ambulanta. Nu era constienta… Masina a pornit in zgomotul sirenei spre cel mai apropiat spital. Mama a intrat direct in sala de operatie, iar fetita, inca adormita, a fost consultata de o alta echipa de la urgente, apoi lasata sa-si continue somnul intr-un salon de la terapie intensiva. Operatia mamei s-a terminat in ceva mai mult de doua ore. Medicul a iesit din sala cu un aer multumit si i-a spus asistentei:
– Au avut noroc si mama si fiica. Hemoragia femeii n-a fost una importanta, iar piciorul probabil ca o sa se recupereze complet. Singura problema este ca va dura ceva…I-ati gasit rudele?
– Am incercat, dar se pare ca singurele rude sunt fetita si batranul care a fost adus ceva mai devreme. Tatal micutei nu mai traieste.
– Luati legatura cu protectia copilului, in cazul asta. Pe cea mica nu o putem tine in spital prea mult. Din cate am inteles, in afara socului psihic, nu ar mai avea alte probleme.
– Maine va veni cineva de la protectia copilului si vom vedea…
Medicul pleaca. In urma lui, un barbat cu o figura complet ravasita alearga la asistenta si intreaba de starea celor trei victime ale accidentului.
– Sunteti ruda? intreaba asistenta mirata.
– Nu, sunt soferul care a provocat accidentul, raspunde el cu o voce strangulata.
– N-a fost cea mai buna zi a lor. Au avut ghinionul sa dea de dumneata , dar si norocul sa scape cu viata. Cei mari sunt stabilizati, iar fetita nu pare sa aiba vreo trauma fizica, ii raspunde asistenta rece. Ai scapat!…
– Nu, nu am scapat si nu voi mai scapa de imaginea asta cate zile oi mai avea, raspunde tanarul. As putea vedea fetita?
– Doar prin geam, raspunde asistenta, facandu-i-se mila de zbuciumul lui.
Pleaca impreuna si privesc prin geamul salonului ATI la trupul nemiscat al copilului care doarme. Barbatul incepe sa planga:
– Doamne, ce-am putut sa fac!…
Asistenta pleaca si-l lasa, bucuroasa, parca, de supararea lui.
A doua zi dimineata, reprezentanta de la protectia copilului vine sa stea de vorba cu fetita. Copilul se trezise si a intrebat de mama. A fost sa o vada si i s-a explicat ca deocamdata aceasta este inca bolnava si va mai ramane in spital. In schimb, ea va trebui sa mearga intr-un loc unde va mai intalni alti copii si cateva doamne dragute vor avea grija sa nu-i lipseasca nimic. papusaFata strange papusa la piept, atinge usor mana mamei si pleaca in urma femeii. Lacrimile ii curg pe obraji si se opresc in parul papusii. A plans incet, tacut, tot drumul si odata ajunsa in locul unde trebuia sa ramana nu-se-stie-cat, s-a asezat in patul ei si a atipit epuizata.
Au trecut zile si nopti, saptamani… Nu parea sa-i fie in mici un fel mai usor ca in prima zi. A stat de vorba cu psihologul, cu medicii, cu copii si nici unul nu a fost in stare sa o linisteasca. Intr-un final a primit vestea ca a doua zi va merge acasa, la mama ei. A reactionat cu un fel de neincredere, parca nedorind sa-si faca sperante prea mari.
A ajuns acasa… Acolo o astepta mama si in bratele ei a gasit in sfarsit, alinarea. Si o mai astepta cineva, o persoana straina… un barbat. Acesta i-a povestit cu durere ca era cel care i-a pricinuit atata suferinta in ultimul timp, el fiind cel ca a provocat accidentul. A venit sa-si ceara intr-un fel iertare, dar a mai venit si cu o rugaminte. O implora sa-i dea lui papusa ei rupta si patata si in schimbul ei, fetita urma sa primeasca un sac imens cu toate jucariile posibile si imposibile din lumea asta.
– Papusa asta va reprezenta pentru mine o permanenta aducere-aminte a ceea am facut eu in nefasta zi de 10 martie. Tu nu ai nevoie de astfel de amintiri, esti copil si trebuie sa-ti traiesti copilaria, cu jocuri, jucarii si voie buna. Eu trebuie sa-mi amintesc pentru a nu mai gresi a doua oara, mai spuse el cu un imens regret in glas.
Fetita ii intinse papusa si-i spuse:
– Te rog doar sa ai grija de ea. Si mai vreau ceva: coase-o, repar-o si spala-i rochita. Nu vreau sa se faca de ras! Imi promiti?
– Da, iti promit, raspunse barbatul emotionat. Putem deschide acum jucariile? Cu ce vrei sa incepem?
– Cu lego, desigur, nu mai vreau deocamdata papusi… Si masini… nu iepurasi de plus…
– Jucarii de baieti?
– Nu exista jucarii de baieti si jucarii de fete!

Spre surprinderea tuturor, preferatele au fost jucariile lego racers si lego star wars !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s