Casa de piatra

– Ei, si spune, bade Gheorghe, ce-am mai avea noi de vizitat prin zona? il intrebam noi pe batranul care se oferise in urma cu cateva zile sa ne gazduiasca in casuta lui din satul Valeamare.
– Pai, sa vedem! La stana ati fost?
– Am fost…
– La Pietrele Mari ati fost?
– Am fost…
– La cimitirul tiganilor ati fost?
– Am fost si acolo…
– Apai, nu mai stiu ce sa va spun! Va mai odihniti si voi ca oți fi obositi… Sau… stai asa ca mi-am adus aminte! Ar mai fi ceva… Exista undeva, in padure, o casa din piatra… mare, asa… boiereasca… Lumea-i spunea „Frumoasa adormita”… pentru ca e cam greu de ajuns acolo… Nu e o casa chiar foarte veche, dar este e ceva de capu’ ei! Din cate stiu eu, e nelocuita si se poate chiar intra in ea. Fiind de piatra s-a pastrat bine si interiorul si exteriorul. Poate merita incercat… desi, v-am spus, drumu’ nu-i chiar usor!
– Noi suntem pentru! am exclamat intr-un glas. Ne duci matale? Sau putem merge noi singuri?…
– Grabiti mai sunteti, bre…! Tinerii astia… Sigur ca v-oi duce eu! Ca singurei, garantat, nu nimeriti! Nu va zisei ca-i greu de ajuns? Olecutica numai, sa-mi beau cafeaua si-om pleca. Da’ sa va luati ceva de mancare pe drum ca e de mers! Ne-om intoarce mai pe-nserat.
Ne-am facut bagajul si ne-am asezat pe prispa sa-asteptam calauza sa-si bea cafeaua. Dupa o ora lunga cat o zi de post, am plecat la drum. Am mers o bucata prin sat… sa-si ia mosu’ tigari si apoi am luat-o prin padure. Sinceri sa fim, batranu’ ne-a impresionat grozav. Se misca in padure mult mai usor decat noi, care aveam jumatate varsta lui, iar in ceea ce priveste orientarea, jos palaria. Si nu mai fusese in directia aia de mai bine de 20 de ani! Am mers…. ore in sir(adica vreo doua…)! Speram din tot sufletul sa merite efortul, desi excursia in sine era frumoasa. Mosu’ a vorbit continuu si povestile lui au facut sa treaca timpul foarte placut. Tot mergand asa, a venit ea si partea cea mai grea. Batranu’ avea o barda cu care taia tufisurile sa ne putem face loc, dar chiar si asa, tot ne-am ales cu pantalonii sfasiati, cu mainile zagiate, cu ruxacul rupt. Noi, orasenii… caci omul muntilor a dovedit inca odata o dexteritate impresionanta si a iesit fara nici cea mai mica atingere!
– Nu ma mir ca nu vine lumea pe aici! Pantaloni, ruxac, pansamente, bataturi… nu oricine e dispus sa „cheltuiasca” atat intr-o excursie!
Mosu’ se uita la noi si zambeste usor.
– Hai, ca ce-a fost greu a trecut!
– Dar nu ne si intoarcem pe acelasi drum? intrebam noi.
– Ba da, dar aia e alta poveste! rade el de-a binelea.
Dam la o parte un ultim tufis si ne tinem respiratia. In luminis, se zareste o casa ascunsa partial de niste bolovani mari de piatra stivuiti aparent neglijent Stancarie Giganta pe comanda clientului… Si totul e imprejmuit de un gard de peste 2 metri! Din plasa, e-adevarat…
– Au crescut sarme si pietroaie pe-aici de cand n-am mai fost! spune mucalit mos Gheorghe.
– Da’ tare frumos au mai „crescut”! Credeam ca nu e locuita! Poate au facut si vreun drum pana aici, daca tot sunt la capitolul modernizari!
– Ce ziceti, putem vedea ceva prin gardul asta? Daca tot am batut atata cale… Sau poate vom gasi vreo poarta?
– Merita cercetat, ca doar nu om pleca inapoi cum am venit. Si poate-om gasi un loc bun unde sa si mancam ceva… mai spune mosu’.
Casa, chiar si de departe, era impresionanta. Batranul nu glumise. Combinatia de piatra si lemn era mult mai interesanta decat ar putea parea. Cuburi mari compuneau parca o locuinta desprinsa din o mie si una de nopti, adusa ca de un duh intr-o padure de brad. Dalele asternute din loc in loc, stancariile marginite de specii interesante de plante si scaldate in cascade mestesugit facute, fantanile sapate in blocuri mari de piatraCismea Piatra Naturala Mandras Mica, masa si bancile din acelasi material, toate alcatuiau o imagine impresionanta a ceea parea un templu inchinat zeitatii… pietrei, bineinteles. Ne-am invartit de jur imprejur, cu speranta ca vom gasi o intrare in paradisul din fata noastra si, la un moment dat, langa un gard vedem o cutie de carton cu cateva pliante si doua sau trei fragmente diferite tot de piatra, ardezie, dupa cum zicea mosu’. Curiozitatea ne-a impins sa ne chinuim sa tragem cutia dincoace de gard si sa luam pliantele din ea, crezand ca vom afla chestii interesanta despre casa sau proprietarii ei. Am aflat noi ceva, e drept, nu chiar ce am sperat. Mostrele de piatra naturala erau de la o societate care se chema Rock Star Construct, iar pliantele erau prezentari de produse ale respectivei companii. Hartiile le-am pus in buzunar cu gandul sa le pastram ca amintire a unei excursii destul de interesante. Drumul de intoarcere a fost cel putin la fel de greu, daca mai punem la socoteala si usoara dezamagire provocata de gardurile care nu ne-au lasat sa admiram de aproape minunatia din varful multelui. Dupa aceasta excursie, nu am mai ramas mult in satucul de la munte si am plecat spre casa noastra. Am intrat in curte si in loc sa ne bucuram din tot sufletul ca ne-am intors acasa, cum se intampla de fiecare data cand ne veneam din excursiile noastre, aveam sentimentul, amandoi, ca ne lipseste ceva. Ne-am chinuit sa ne dam seama ce se intamplase diferit, de data aceasta, dar nu am reusit… Asta pana cand am desfacut bagajele si am dat peste pliantul gasit in varful muntelui. Atunci am realizat faptul ca imaginea gradinii casei de piatra se suprapunea, instinctiv, peste imaginea curtii noastre in care vedeta era un biet tuia de nici un metru inaltime. Ne-am uitat unul la altul si ne-am repezit la calculator sa aflam mai multe despre firma al carui pliant il tineam in mana. Am parcurs oferta online cu sufletul la gura. Ne-am bucurat sa aflam ca preturile lor nu sunt foarte ridicate, putandu-ne permite si noi o amenajare de gradina, e adevarat, nu la fel de sofisticata ca a „Frumoasei adormite”. Ce a urmat? Am facut o lista a decoratiunilor de gradina imaginate de noi, am trimis-o firmei… ei ne-au raspuns cu o estimare de pret si colaborarea noastra a inceput… Acum, cu ajutorul lor, avem o gradina invidiata de toti prietenii nostri, cu niste bolovani decorativi „aruncati” Bolovani decorativi Dekor Casape marginea unui iaz micut, micut… dar grozav de frumos, cu o cismea din piatra care pare cioplita direct in stanca de vreun urias din poveste, cu dale alb-galbui, elegante, contrastand placut cu iarba care le inconjoara… si, bineinteles, putin mai dosit, cu un barbeque de gradina, cu tot cu masa …  Fantani arteziene interior BaoEi, si ne-am mai luat si o fantana arteziana  feng-shui, care cred ca ne-a adus noroc inca de cand a intrat pe poarta casei!
Cate zile si mai ales, seri placute nu am petrecut in gradina noastra, alaturi de prieteni! Chiar si mos Gheorghe a venit intr-o zi si a remarcat in stilul sau incomfundabil:
– Eheee… N-ati plecat doar cu julituri si rupturi din excursie! Ati trezit-o si pe „Frumoasa adormita” si-ati luat-o cu voi!…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s