Atingerea lui Kolok (II)

Maia a hotarat sa nu puna intrebari. Dorea sa absoarba totul ca un burete, apoi sa poata cerne linistita lucrurile importante pentru ea si ce va ramane neclar sa limpezeasca la momentul oportun. Cursul a inceput abrupt. S-au echipat in tinute ca de mineri si s-au imbarcat intr-un mijloc de transport destul de ciudat, fara geamuri. Au mers relativ putin, dar cand au coborat, peisajul era cu totul altul. O mare de praf, piatra, un peisaj, parca lunar, arid, fara nici cea mai mica umbra de vegetatie i-a intampinat ostil.
– Aceasta este o mina de pietre pretioase, le-a spus Kolok. Sarcina voastra de astazi este sa priviti! Atat, doar sa priviti! Nu discutati nici intre voi, nici cu minerii. Diseara vom analiza ce ati vazut, urmand ca maine sa luati locul acestor oameni si sa lucrati efectiv. Veti fi notati pentru spiritul de observatie si pentru activitatea de maine. Asta este tot, mai spuse Kolok si se imbarca in masina cu care venisera, disparand intr-un nor de praf.
Maia s-a uitat in jur si a vazut undeva, in dreapta, un batran ce parea sa se miste ceva mai incet decat ceilalti. S-a asezat in spatele lui si nu si-a mai desprins privirea de la el, absorbind tacuta fiecare miscare. Atat de atent l-a privit incat, a doua zi, avea senzatia ca face activitatea aceea de ani de zile. A fost un inceput de curs bun! A trecut primele teste. Nu toti au fost la fel de norocosi. Unii nu au luat in serios toata treaba si numarul cursantilor s-a redus la 10. A urmat partea cea mai grea, dupa cum au fost atentionati, prelucrarea pietrelor, la care s-au adaugat tomuri intregi legate de istoria prelucrarii pietrelor si bijuteriile memorabile create de-a lungul timpului. Maia citea cat era noaptea de lunga, cu pasiune, cu sufletul la gura. Desi nu avusese de-a face cu activitatea aceasta niciodata, simtea ca i se potriveste ca o manusa. Isi dadea seama ca pentru a fi un bijutier bun trebuie sa iubesti viata cu tot ce ofera ea. Kolok era o adevarata vrajitoare in prelucrarea pierelor. Ii invata sa simta piatra, sa perceapa fiecare crapatura, fiecare denivelare, astfel incat produsul final sa fie impecabil. Tot ce atingea se transforma in bijuterii incredibile. Nu toti aveau acest simt, astfel incat, dupa doua saptamani de la inceputul cursului, deja ramasera doar sase. O noua etapa in pregatirea lor a fost combinarea materialelor, piatra, lemn, metal, piele… Maia spera ca odata cu parcurgerea cursului sa  reuseasca si ea, macar din cand in cand, sa realizeze combinatii atat de inspirate cum o facea profesoara lor. Nu era multumita de faptul ca piesele ei erau cotate printre cele mai bune, trebuiau sa fie chiar cele mai bune. Era ambitioasa si, mai mult, era cu adevarat pasionata si acesta parea sa fie motivul pentru care Kolok ii acorda cea mai multa atentie fetei zambitoare, dar foarte tacuta. In sfarsit, a venit si cea din urma etapa: utilizarea bijuteriilor in context, cu alte cuvinte, cand, unde si cum se utilizeaza bijuteriile… Testul de absolvire a cursului nu a mirat pe nimeni, crearea unei bijuterii pentru o anumita situatie. Au tras la sorti si ei i-a picat o bijuterie sau un set, din chihlimbar pentru o rochie ce urma sa fie purtata la o receptie informala, la ambasada. Ei i se parea o sarcina grea, chihlimbarul fiind un material cu multa personalitate, astfel incat era mult mai greu sa-l struneasca si sa-l faca sa exprime ceea ce dorea ea. I-ar fi placut mai mult tema unui coleg, bijuterii cu pietre semipretioase rosii, pentru o petrecere de Craciun. Mai vesel, mai pe gustul ei, dar…  Dar, nu avea de ales. A muncit doua zile si doua nopti la bijuteriile ei. Rochia era portocalie, foarte decoltata, fara maneci, cu tenta araba, prin urmare, ceva mai incarcata. Bijuteria ei trebuia sa fie simpla, dar de efect. Avea la dispozitie toate culorile de chihlimbar si a ales trei din ele: unul de culoare rosie, unul cu tenta portocalie, asemeni rochiei si unul verde. A fost multumita de ce a iesit, o bijuterie in adevaratul sens al cuvantului.  Examenul propriu-zis a fost foarte stresant.  Pe langa aprecierea fiecarei piese in contextul tinutei si a ocaziei pentru care a fost creata, Kolok a luat fiecare bijuterie in parte si a pipait-o cu multa atentie. A descoperit fisuri care ar fi scapat aproape oricarui ochi pamantean, dar care ar fi dus la pierderea bijuteriei in timp. Doua piese au fost selectate, a Maiei si a unui coleg care avusese ca tema, bijuterii de pietre semipretioase si argint pentru o nunta.

Maia era bucuroasa de aceasta intorsatura din viata ei, luand hotararea sa-si petreaca restul zilelor creand bijuterii si oferindu-le cu mult drag cautatorilor de comori care treceau pragul magazinului ei virtual, denumit http://www.kolok.ro, in amintirea profesoarei ei, persoana care, i-a aratat drumul…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s