A fost odata „pur si simplu”

Mergeam agale,  fara tinta pe strada umbroasa. Deodata, de pe un drum lateral imi apare in fata, o femeie grabita ce tragea dupa ea doi copilasi, o fetita de vreo doi ani  si un baietel, cam de patru. Cei doi copii, complet indiferenti la graba disperata a mamei lor, se opreau aproape la fiecare pas sa admire vreo piatra, vreo frunza, sau, ceea ce o innebunea mai tare pe femeie, sa puna intrebari.  Raspundea nervos, monosilabic si le smuncea zdravan manutele pentru a-i face sa o urmeze mai repede. La vreo 20-30 de metri in fata lor se iveste un grup de vreo trei-patru caini, care nu pareau deloc relaxati, latrand si maraind la un altul aflat putin mai departe. Ambii copii se uitau insistent la cainele aflat de partea cealalta a strazii si care arata ca vai de capul lui, murdar, incredibil de slab, cu blana pe jumatate naparlita. Animalul se uita impietrit, parca, la dulaii care latrau, neschitand nici o miscare, nescotand nici un sunet. Baiatul se smulge din mana mamei si se opreste brusc.
– E bolnav, mama!… si cred ca-i si flamand!… Te rooog, hai sa-i dam biscuitii mei!
Mama nu-i raspunde nimic, prinzandu-l de mana si tragandu-l mai departe, fara sa arunce vreo privire cainelui in cauza. E randul fetitei sa se smunceasca din mana mamei, fluturand o jumatate de biscuit mozolit:
– Uite, am eu biscuit! Te looog, mami! Hai sa-l luam acasa! Ai plomiiiis!…
– Da, ai promis! intervine si baiatul. Ai spus ca atunci cand vom avea casa, vom cumpara si-un caine! Hai sa-l cumparam pe asta! E bolnav si noi putem sa-l facem bine… ii dam toate dulciurile aduse de bunelu… Haaaaaaai, mami!
Vazand ca nu poate sa-i potoleasca, femeia se enerveaza.
– Da’ fira-ti voi sa fiti de plozi! Nu iau nici o javra sa-si rada de mine toti vecinii! Mai lasati-ma in pace cu vorbaria voastra nesfarsita!
Se apleaca, ia o piatra si arunca dupa cainele care-i facuse atatea probleme. Cainele, nimerit intr-un picior, o ia la fuga schiopatand si schelalaind. Copiii speriati, incep sa planga si o urmeaza aproape alergand pe mama lor, tragandu-si nasul zgomotos.
Ma opresc si ma uit dupa ei pana nu se mai vad. Inima mea plange de mila celor doua sufletele curate si nevinovate, dornice sa ajute cu tot ce au mai bun pe lume, un alt suflet aflat in nevoie… Doua sufletele ranite si speriate de gestul urat al celei ce le-a adus pe lume! Nu pot sa nu ma gandesc cu tristete, oare ce necazuri, ce dureri, ce complicatii i-au impietrit inima acestei femei… O viata care a inceput probabil, la fel de pur si simplu ca oricare alta dar, care a fost tarata departe, tare departe, atat de pur, cat si de simplu… Si din pacate, la randul ei, taraste alte doua suflete!…

Pentru astfel de boli nu avem leacuri, dar se transmit in generatii intregi… Astfel de fapte nu sunt pedepsite de nici o lege, dar sunt mai periculoase decat un atac terorist…

Articol scris pentru BlogPower 74,  pe o tema propusa de Maya. Articolele participante la concurs:

1. Uries

2. Pur și simplu prânz

3. Mica mea minune

4. Simplu dans ritual

5. Platforma de blogging Ghost

6. A fost odată „pur și simplu”

7. Pur și simplu la IO

8. Pur, dar niciodată simplu!

9. Despre simplitate și puritate

Anunțuri

25 de gânduri despre “A fost odata „pur si simplu”

  1. Pur si simplu … dureros. N-am vorbe. Ca o mare iubitoare de viu, m-au luat stropii. Sa-i dam si mamei o „circumstanta atenunata” : era probabil obosita . Dar chiar si asa…

  2. La baza intentiilor fiecarui personaj din povestea ta stau experiente, asteptari diferite, poate chiar incercari de a iesi din situatia data intr-un mod pentru sine avantajos. Cainele a fugit, desi daca putea sa vorbeasca sunt sigur ca ar fi spus ceva de genul: nu-i nimic, poate ma vrei data viitoare, azi nu esti in cele mai bune toane, nici eu, doar ca eu ma multumesc cu mai putin decat tine.
    Oricum, povestea ta e buna de pus in rama, o sa-i spun despre ea si ciobanescului meu. 🙂
    O zi faina.

  3. Ai scris pur și simplu o poveste luată din viața de zi cu zi. Nu toți omenii iubesc animalele mai ales dacă sunt și urâte ca aspect „comercial”. Cu timpul poate și acei copilași se vor transforma ca și mama lor.

    1. Multumesc mult pentru apreciere.
      Cuvintele frumoase ale celor care au citit ce am scris eu sunt extrem de incurajatoare pentru un blogger incepator, cum sunt eu.

  4. Fără virgulă între imi apare in fata și o femeie grăbită. Copiii speriați, nu copii, cu 3 de i, Doamne Dumnezeule! 🙂

    Ți-a ieșit de data asta un text mai periculos decât un atac terorist! 😀

    1. Corectez imediat… Probabil ar trebui sa ma las de sportul asta, nu-mi doresc sa fac texte mai periculoase decat atacurile teroriste.

  5. E asa de simplu si usor gestul mamei. Si totusi daca privim in spatele problemei, va incepe sa devina mai mult decat complicat.

  6. O poveste de viata, o poveste repetabila, cu alti eroi, in alte locuri.Intro zi am gasit la container un catel nou nascut, fara ochi, fara buric cazut. De cum l-a vazut copilul meu m-a rugat cu lacrimi in ochi sa-l luam de acolo. Copilul si catelul.Doua suflete nevinovate, doua suflete neatinse de impurul lumii.Eu, o mama cu sufletul destul de patat de noroiul vietii, de multe pacate gandite sau facute, nu am avut puterea sa mai fac inca unul si sa-l las pe Grigore[asa l-am botezat] sa moara. Povesti adevarate cu oameni si oameni, cu pur si impur.
    Succes mai departe, C.Z!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s