Norocul

Culeg un nor de ploaie si-l bag in buzunar
cu o speranta nemarturisita,
ca picaturile imi vor aduce-n dar
averea cea atat de mult ravnita.
Dar cum privesc spre cer, bag eu de seama
ca nu am mai lasat vreunul,
iar floarea mea pitita intr-o rama
si-a lepadat si frunza, dar si spinul.
Eu ma grabesc si noru-l strang in palma,
dar a secat in vanitos noroc,
purtandu-ma mai repede spre toamna
incatusat ca pe-un escroc.

Anunțuri

Un gând despre “Norocul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s