Modele de viata…

Tema propusa de Maya, pentru Blog Power 75: 

Model de viață
Pentru reușita în viață,avem nevoie de-un model de urmat ?
Modelul este elan sau zbor frânt ?
De unde credeți că-și alege modelul de urmat generația de azi?

O noua viata a fost creata, pulsand de nerabdare in pantec de intuneric… Celulele se aduna si se impart, se aliniaza, se coreleaza, se specializeaza … formand ochi, maini, picioare, ficat, creier, rinichi… Mormolocul cu inimioara de om evolueaza pe baza informatiilor ancestrale incrustate in fiecare din celulele sale. Isi foloseste fiecare functie a corpului sau in mod instinctiv, adunand in acelasi timp informatii si mobilandu-si creierul avid ce cunostinte. La un moment dat, caldura lichidului primordial este inlocuita de atingeri sporadice, insuficiente si senzatii ciudate, multe din ele neplacute. Plansul i se aude tare, lumina capata forme fascinant de inconstante… Inca se bazeaza pe senzatii. Mana i se intinde si simte cald, atinge moale… Capul prinde putere si se intoarce, se rasuceste, astfel incat ochii pot scotoci pana departe… Limba percepe dulcele … Incet, incet, lumea simturilor este completata de ratiune, puiul de om descoperindu-se pe sine insusi. Din acest moment, conform specialistilor in domeniu, putem vorbi de constiinta. Socializarea bebelusului de cateva luni se face prin imitatie. Inca de la aceasta varsta, copilasul manifesta preferinte pentru persoanele de langa el, astfel ca putem vorbi, usor exagerat, de stabilirea unor prime „modele”. Pornind de la acest mod de a privi lucrurile, se poate trage urmatoarea concluzie: modelele care orienteaza viata copilului, apoi a tanarului si intr-un final, a adultului evolueaza odata cu acesta, se compun, se completeaza, se simplifica sau se recompun functie de mediul si directia in care se dezvolta el. Dar, de cele mai multe ori, tot esafodajul pastraza (macar) urmele „initialului”. Viata fiind extrem de complexa, modelul urmat nu este aproape niciodata, unitar, putand fi comparat cu o piesa de quilting, functionala, dar creata din bucatele. Din acest motiv, eu personal cred ca nu putem vorbi la singular de „model de viata„. Pe de o parte, nu cred ca, intr-o viata de om, putem dispune de suficiente date pentru a urma cap-coada un singur „model„. Pana si in privinta parintilor nostri dispunem de informatii oarecum limitate, astfel incat sa putem spune cu certitudine ca ei ne sunt noua „modelul de viata„! In al doilea rand, chiar si alegerea unui astfel de  „model”  se bazeaza pe suma experientelor anterioare (cu alte cuvinte, a anterioarelor modele !). 

Prin urmare, raspunsul la prima intrebare, in lumina celor mentionate anterior, este: da, avem mare nevoie de modele pentru a trai, in general… avem nevoie de modele pentru a trai frumos… din cauza modelelor alese putem trai urat…
In ceea ce-i priveste pe tineri… Generatia nelinistita isi alege modele bazandu-se tocmai pe acesta informatii asezate de-a lungul timpului, incepand poate, chiar cu momentul cand, bebelusi fiind, imitau nevinovat zambetul mamei. Iar ca surse de modele… varietatea este imensa, exista cate ceva pentru orice calapod!

„Am desenat sub pleoapă-un complicat model
și ochii de-i închid în clipe dulci-amare,
mirosul de verbina mă-îndruma subțirel
să las o dâră caldă în viața trecătoare.”

Au mai scris pe aceasta tema:

1. Modele si modeluri
2. Modelele mele de viata
3. Uries
4. Ergo sum