Cuvintele – binecuvantare sau blestem

Cuvinte… o insiruire ordonata de sunete… Apanajul nostru, al oamenilor, cel putin asa ne place sa credem!…  Mancare, frunze, fluturi, balene, masini, ceasuri… dar si „specialitati”: multumesc, iubire, tristete, suflet… cuvinte pe care le-am invatat in decursul a  doi-trei ani si pe care le folosim la tot pasul, voluntar sau involuntar, cu voce tare sau in gand, rotunjite de o penita sau culese de o tastatura. Asemeni tuturor speciilor pamantului, limbajele de comunicare evolueaza si ele. De obicei, sensul acestei evolutii este in directia simplificarii vietii participantilor la procesul evolutiv. Dar oare noi, specia umana, nu am mers deja prea departe ramificand atat de tare arborele limbajului nostru? Abundenta aceasta de cuvinte, la care se adauga o si mai mare abundenta de sensuri, ne ajuta in comunicare sau ne impiedica? Noi am decis sa gratificam alte specii conlocuitoare cu titulatura de inteligente functie de complexitatea limbajului lor. Un exemplu in acest sens au fost delfinii, la care s-au identificat adevarate „propozitii” in comunicare. Dar daca nu este asa? Daca vom afla la un moment dat ca furnicile sunt mult mai inteligente decat mamiferele marine? … Comunicarea strict non-verbala (daca exista asa ceva!) nu ar putea prezenta vreun avantaj si pentru noi, oamenii? Cum ar fi de exemplu, o situatie de genul: se intalneste Ion cu Vasile pe strada… Ion ridica spranceana dreapta in semn de salut. Vasile ridica si el spranceana dreapta in semn de raspuns. Ion duce degetul la nas dorind sa-l intrebe pe Vasile ce mai face. Vasile raspunde ducand degetul la gura- face bine… Ion ridica spranceana dreapta de la revedere. Vasile face si el acelasi gest, apoi se despart. Simplu si clar! Fara dubii, fara interpretari! Dar nu, noua nu ne place simplitatea! Mintea noastra neobosita de humanoizi are nevoie de provocari. Prin urmare, sa curga vorbele, sa se umple… sa zicem, dictionarele! Iar daca ne trece prin minte sa asociem comunicarea verbala cu cea non-verbala, lucrurile devin si mai complexe, mai interpretabile. Si, evident, o facem! Faptul ca un anumit context sau un gest poate schimba sensul cuvintelor, surprinzator, dar poate fi un avantaj ajutandu-ne sa ne modelam oarecum realitatea functie de necesitatile noastre imediate. Si aici nu ma refer la … avocati si la interpretarea legilor! Pentru persoanele mai „slabe de inger”, insa, printre care am placerea sa ma numar si eu, „interpretabilitatea” aceasta universala este o mare sursa de nesiguranta. Pentru astfel de oameni, cuvintele rostite devin periculoase, cuvintele scrise devin paravane, lumea etichetandu-i timizi, in cel mai bun caz. Lor le este greu sa gaseasca sensul potrivit la momentul potrivit si uneori renunta sa-l mai caute, inaltand ziduri, dupa ziduri, intre ei si restul „cuvintelor”.

Daca am avut experiențe pe care nu le-am putut sau mi-a fost dificil să le descriu în cuvinte? Da, sigur ca da! Am avut experiente pe care nu am putut sa le descriu in cuvinte…  am avut experiente pe care nu am vrut sa le dau o forma oarecare prin intermediul cuvintelor… am avut experiente care zac si acum,  acolo in niste sertarase si asteapta sa se inventeze vreun nou sens, vreun nou cuvant pentru a iesi la suprafata si a-mi tulbura putin apele sufletului.

Iar de sters…  chiar mi-ar place sa am puterea sa sterg toate cuvintele din toate limbile pamantului pentru a putea redescoperi farmecul gesturilor… Cuvintele, in foarte multe cazuri, ne ascund pe noi oamenii, ne ascund unii de altii si ne ascund de noi insine… Un gest poate valora mult mai mult decat toate cuvintele pamantului!
Si intr-un final, cuvantul cel mai bogat in semnificatii din limba noastra…  votul meu merge la ….  „multumesc”, sau in forma sa usor arhaica, „multam” (care mi-e si mai drag!), cuvant ce provine din expresia „la multi ani”! Ce frumos mai spunem noi, romanii: „multi ani (sa traiesti) pentru paharul asta de apa!”……..

Uneori ma gandesc ca mi-ar place sa cunosc limba unor alte specii de pe pamantul acesta, baleneza, de exemplu (abia am revazut filmul cu pestisorul Nemo!)… Mi-as dori sa aflu ce-si spun balenele, ca tot am pomenit de „limba” lor, atunci cand se intalnesc? Folosesc oare la fel de multe „cuvinte”?

Articol scris pentru Blog Power 76, pentru tema propusa de Cristi:

Sensuri și cuvinte
Ați avut vreodată experiențe pe care nu le-ați putut sau v-a fost dificil să le descrieți în cuvinte?
Dacă ar fi să banați (ștergeți) permanent un cuvânt din limba tuturor popoarelor, pe care l-ați alege?
Ce cuvânt credeți că este cel mai important sau bogat în semnificații din limba română?

Au mai discutat pe aceeasi tema:
1. Sensul cuvintelor
2. Vis si dor
3. Sa vorbim in sens giratoriu
4. Necuvintele
5. O cana de apa din ocean
6.Tradare

Anunțuri

24 de gânduri despre “Cuvintele – binecuvantare sau blestem

  1. Comunicarea non-verbala este cred cel mai greu de controlat, insa daca reusesti ajungi sa intelegi mai bine oamenii. Dupa parerea mea cea mai complexa metoda de comunicare a ceva ce vrei sa spui este pictura si fotografia.
    Oricum, ai realizat o foarte complexa expunere a cuvantului CUVANT.

  2. Eu incerc sa inteleg dincolo de cuvinte, sa citesc printre randuri, sa citesc o sclipire de ochi sau tristetea de dincolo de zambet.Din pacate pentru a le interpreta folosesc cuvintele.Nu acelasi lucru il fac cand imbratisez pe cineva drag.Caldura pe care o pun in gest nu are corspondent in niciun cuvant.Te imbratisez si pe tine.Cu sufletul.

  3. Si mie mi-ar placea sa nu mai existe cuvinte in nicio limba si sa comunice doar sufletele. Poate ca va (re)veni un timp cand asa vom comunica si o sa disparem si noi cu blogurile noastre 🙂

      1. Aoleu, draga mea, dar cand am ajuns eu veteran?? Esti o dulce si ma flatezi, dar mai am mult pana acolo. Scrii frumos, sa stii (nu ma refer numai la articolul asta), se vede ca ai ceva de spus…si cred ca in timp, drumul o s ti se para din ce in ce mai batatorit. Asa m-am scolit si eu, la cele doua concursuri la care am vazut bannere si la tine, la BP si din toamna, iti recomand din tot sufletul concursul SuperBlog care pentru mine a insemnat primavara asta debutul adevarat…si un exercitiu extraordinar de blogging.

      2. Oricum ai un condei bine ascutit intr-ale scrisului si imi face multa placere sa citesc articolele sexului slab!

      3. Iar in ceea ce priveste Super Blog-ul, cel de primavara a marcat debutul blogului meu – la propriu. Prin urmare nu-l voi rata pe cel de toamna!

  4. Interesanta ipoteza gesturilor si cum ele ar reusi sa exprime mult mai multe, mult mai bine decat cuvintele!
    Din pacate insa, analizand mult mai temeinic, vom descoperi ca gesturile de foarte multe ori pot fi la fel de mincinoase ca si cuvintele iar asta doar pentru ca gesturile sunt radacina, locul unde si de unde pornesc cuvintele!
    Comunicarea, spunea un mare filosof mai demult, va salva omenirea, va rupe granite, va vindeca rani, va impaca frati, va reuni familii! Ori, comunicarea inseamna exprimare prin cuvinte, pentru ca gesturile de multe ori sunt si au fost interpretate gresit! 😀

    1. Pentru mine gestul il reprezinta pe cel ce-l face iar cuvantul pe cel care-l asculta (cu exceptiile de rigoare). Iar comunicarea poate face intradevar tot ce spunea filozoful, dar poate avea si efecte adverse (vezi versetele satanice, etc.)

  5. Pingback: Blog Power 77 |

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s