Parfum de gospodina

Lacrimile izvorasc fara sfarsit starnind intr-un final si nasul care e hotarat sa le faca ochilor o concurenta demna de dimensiunile lui respectabile… Mainile se chinuie sa se miste repede necajite putin de vederea pierduta in ceata.
– Tu-i ceapa lui de sos de paste! izbucneste cu eleganta gospodina in momentul in care cutitul abia ascutit ii „raneste” manichiura impecabila. Este ultima oara cand mai intru in bucatarie! mai bombane ea ca pentru sine.
Toarna cu o miscare profesionista ceapa in tigaia cu ulei usor fumegand, starnind icnete de spaima catelului ascuns sub masa. Invarte repede si mai adauga o conserva de rosii in bulion. Sfaraitul se potoleste in cele din urma si sosul pare sa semene in sfarsit a sos. Ea rasufla usurata si mai verifica odata reteta scrisa pe pachetul de paste.
– Carne! Trebuia sa pun si carnea tocata! Stiam eu c-am uitat ceva! Oare are ceva daca o pun acum?… Cred ca nu.
Deschide frigiderul si scoate un pachet de carne tocata congelata. Ii inlatura cu greutate ambalajul si continutul il arunca gratios in tigaia cu sos. Invarte si spre surprinderea ei carnea congelata ramane bloc compact.
– Oare trebuia sa o dezghet intai?… Ceva nu merge prea bine.
Se repede la calculator, il porneste si isi verifica pagina de Facebook. Are noroc, prietena ei este la datorie si sare imediat cu sfaturi. Ea nu pierde timpul si se repede in bucatarie sa faca intocmai ce i-a spus amica mai priceputa intr-ale bucataritului. Scoate cu multa greutate blocul de carne din tigaie si il pune intr-o farfurie, nu fara a sacrifica o parte din sos prelins pe aragazul nou nout. Farfuria nimereste in cuptorul cu microunde… Aici, treburile sunt destul de simple, respectivul cuptor fiind prevazut cu un buton pe care scria decongelare. Dupa vreo zece minute, blocul de carne arata aproape la fel.
– Fir-ar sa fie, eu il dau mai tare. Acusi vine Vlad si pastele mele bolognese sunt inca in stadiu de proiect… Da butonul la maxim si dupa alte zece minute scoate carnea din cuptor. Arata ciudat! Blocul tare, congelat ramasese tot bloc, dar ceva mai moale si de alta culoare…
– Oare sa nu fi fost carne tocata in pachet?!
O pune pe un fund si o toaca bine, dupa care o adauga in sosul ramas pe foc.
– Pare sa fie Ok! Trebuie doar sa mai adaug sare, piper si condimente si pot zice ca am inceput sa ma pricep la bucatarie!… Se intinde sa ia cutia de condimente a mamei din dulapul de sus si ii ajunge la nas un miros patrunzator de ceapa prajita.
– Of, miros ingrozitor, ca mama in zi de sambata! Ce-o fi fost in mintea mea ca m-am apucat de bucatarie?
Se baga in dulapul cu minuni al mamei si scotoceste dupa un parfum capabil sa alunge rapid mirosul de cratita din parul si haina ei. L-a ales pe cel mai puternic si l-a dat din abundenta peste tot pe unde i se parea ei ca simte izurile de ceapa. Deodata ajunge pana la ea un miros ciudat si sare ca arsa. Sosul ei atat de muncit! S-a dus pe apa sambetei!… Si dupa ce ca pute toata a ceapa prajita, va trebui sa-si serveasca musafirul cu o inghetata de la magazinul din colt! Si unde mai pui ca bucataria este un dezastru! In mod hotarat: viata de gospodina nu e pentru ea! Poate doar cand o sa fie „batrana” ca mama!

Articol participant la intrunirea Clubului povestii parfumate 

Publicitate