Eu am zece degetele…

Eu am zece degețele / Ce pot eu să fac cu ele…”
Melodia zumzăie pentru a doua zecea oara, poate, în ultimele 3 ore. Mâna mică, pătată de albastru și galben, cu unghiuțe nu prea lungi dar păstrând dedesubt toată plastilina care nu mai încăpuse înapoi în cutioare, strângea cu încăpățânare  un creion roșu în încercarea de a schița câteva litere pe hârtia pe care mai apăruseră un omuleț ale cărui mâini și picioare porneau direct de la cap și un soare cu un zâmbet cât casa de mare. Fața mică, serioasă, prinde cute-cute de încordare aducând mai degrabă a iepuraș decât a micuț pui de om. Limbuța mică și roz urmărește cu încăpățânare alunecarea creionului pe hârtie. Un oftat și în sfârșit litera pare să fie gata, oscilând undeva între un A foarte gras şi un O tăiat la mijloc.
– Ce-am scris acum? întreabă vocea subțirică
– Ai scris M și A, MA. Acum trebuie sa-l facem pe R.
– Nu vrei să-l faci tu, mami? se alintă fetița. Am obosit și mi-a transpirat mâna. Uite, îmi tremură creionul.
– Dacă ai ținut neapărat să-ți scrii numele…
– Un desen trebuie semnat. Altfel, lumea ar putea crede ca l-ai făcut tu! Uite ce frumos a ieșit! Parcă nici  n-ar fi făcut de un copil de 4 ani! Cred că am crescut mai mult decât alții… mai zice gânditoare micuța artistă.
– Da, cred ca ai dreptate, zâmbește mama. Atunci cu atât mai mult nu ar trebui să te ajut la litere. Ești mare…
– Hai, fii draguță și scrie tuuuu! se pisicește fata. Uite am o zgârietură aici și nu mai pot ține creionul. Mă doare asa de tare!
– Unde, la genunchi? E o dunga de la cariocă…
– Te iubesc, mami! Scrie tuuu…!
– Si eu te iubesc! Scriem amândouă, vrei?
– Bine…
Mânuța mică aluneca în cea a mamei și acolo, prinde curaj și termină cât ai clipi și celelalte  trei litere ramase.
– Știi ceva, mami? Dacă tot m-ai ajutat la literele astea, n-ar fi mai bine să scriem și numele tău pe desen? Uite mai este loc aici, în colt. Of, așa mi-as dori să pot lua mâna ta cu mine și la grădi… Mi-ar fi de mare folos, la îmbrăcat, la mâncat, la desenat… poate și la Lego… Oare toate mâinile mămicilor sunt așa de bune? mai filozofează copila încântata că desenul i-a reușit exact asa cum își dorea.
– Da, cred ca toate mâinile mămicilor sunt bune! răspunde emoționată mama.
Fille d`Eve Nina Ricci de damaCalde și ocrotitoare, mâinile mămicilor lasă urme parfumate şi atât de adânci în sufletele celor din jur… Parfumul asociat sentimentului de siguranță, de încredere, de confort …? Fille d’Eve de la Nina Ricci, un produs spumos, feminin, ușor fructat, cu note de citrice, de tuberoze, iasomie și bergamotă care, deși nu se mai găsește decât la colecționari, a lăsat o urma adânca în sufletul meu, făcându-mă să-l caut în fiecare adiere și să-l găsesc în fiecare gând, în fiecare mișcare…

Articol scris cu întârziere pe tema propusă de Catalin, in Clubul Condeielor Parfumate, găzduit de Mirela.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s