Aiureli de toamna

Buna dimineata, soare!

Scriu… putin cate putin, cum altii beau, pana ma ia de cap. Ma ia de cap si-mi face-o scara. Treapta dupa treapta… una, inca una… Si el, scrisul, imi face vant sa urc…  Ajung sus ametita, ma uit inapoi, constat ca am nevoie de ochelari… Lumea nu se mai vede la fel, aerul e mai placut, adevarat, dar lucrurile s-au micsorat, devenind parca insignifiante. Daca-i asa, despre ce oare sa mai scriu? Nu pot sa scriu despre lucruri marunte… Ele trebuie sa fie macar … de-o schioapa, indiferent ce-o fi aia! Trebuie vazute bine, intoarse pe toate partile, cioplite putin, aranjate si treaba asta n-o poti face cu ochelari la ochi! In plus, toata lumea stie ca o lentila deformeaza realitatea, ii adauga defecte acolo unde de fapt nu sunt si invers, te face sa crezi ca ai descoperit perfectiunea acolo unde nu-i nici urma de ea. Sunt intr-o situatie cel putin complicata. Ar trebui sa cobor macar pentru putin timp si sa-mi mai caut subiecte, sa mai adaug trepte…  Ezit, insa. Aerul e asa placut aici, sus! E liniste, putina lume, se vorbeste frumos, artistic… De ce as cobora? Doar pentru doua trei vorbe asternute pe hartie? Nu, nici vorba!

Buna dimineata!     Ecoul sau poate … soarele!?

Articol participant la jocul Buna dimineata, soare! gazduit de Iulisa

Anunțuri

4 gânduri despre “Aiureli de toamna

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s