… casa pe Marte…

Casa mea s-a nascut odata cu mine, sambure ascuns intre gandurile mele, printre papusi, caluti, cescute de portelan… La inceput a fost castel cu turnuri multe, inalte, fiecare de alta forma. Apoi s-a transformat in nava spatiala, negru-argintie, mare, impresionanta, mult metal, multe butoane, ferestre vesnic inchise spre necunoscut…
Apoi, pe masura ce acolo, intre gandurile mele locul devenea din ce in ce mai ingust si mai aglomerat, ea, casa visurilor mele se micsora, coborand usor spre pamant, in fosnet de frunze uscate si miros de brad. A evoluat odata cu mine si intr-un final s-a materializat caramida de caramida in mainile mele. A ras si a plans odata cu mine, a respirat odata cu mine, s-a impodobit pentru mine la Pasti si la Craciun… A luat „afara” si mi-a l-adus inauntru, deschizandu-si ochii larg pentru mine, iar cand frigul inmuia oase si ingheta bulgari, a luat iar „afara” si l-a tinut afara pana cand gerul s-a topit in muguri de cais si flori de salcam … A gazduit randunele in fiecare primavara si le-a condus putin, putin, in fiecare toamna, spre tarile mai calde… Si-a impodobit brazii cu vrabiute in cautare de firmituri, merii cu mere in cautare de scortisoara si ciresii cu cercei in cautare de urechi de copil…
Casa mea e parte din mine, ca piciorul meu drept, sau urechea stanga. O iau dupa mine asemeni unui melc si o las acolo unde ma opresc, de preferat sub un brad mai inalt, sa aiba la ce se uita si nici sa nu o bata prea tare soarele… cu toate ca amandoua suntem fapturi solare, ne hranim cu lumina si crestem in caldura. O port uneori in buzunarul de la piept si de fiecare data cand te prind pe tine, deschid larg usile si ferestrele si te chem inauntru, apoi, de mana ta, le incui repede, repede pentru a tine afara privirile rele.

Astazi m-am hotarat sa plec spre Marte… Si, da, imi iau casa cu mine! Am impachetat-o bine si am pus-o in bagaje. Cu tot cu tine, bineinteles! Un singur lucru ma ingrozeste: casele, pe Marte, sunt oarbe si ma tem, tare ma tem ca n-o sa ne mai vedem unul pe celalalt!
Si afara va ramane pe veci afara, iar inauntru va fi prizonier inauntru!

O joaca de-a cuvintele pentru o campanie Blogal Initiative:  Cum ar arata si cum te-ai simti intr-o casa fara ferestre?  la sugestia Gealan (expediat in directia Cristinei Bazavan de pe bazavan.ro)

Anunțuri

2 gânduri despre “… casa pe Marte…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s