Dus de Val

// Valul… se naste uite, acolo, in larg, travaliu inspumat…  geamat adanc … Se ridica lent spre soare, din ce in ce mai mare, mai indraznet, mai zgomotos. Prinzand forta,  aluneca bolborosind spre tarm, flamand, incercand sa rascoleasca tot ce-i iese in cale. Mii de tentacule scormonitoare cauta sa prinda, sa apuce, sa zdrobeasca ceea ce-i sta in drum, carne sau sidef, os sau piatra… Musca din mal si cu dintii plini de nisip arunca zambete strambe menite sa aduca fiori de gheata in inima fapturilor fragile ce lasa urmele slabe de pe plaja asternuta la picioarele lui. E lumea lui, ei nu au ce cauta acolo. Au hotarat sa plece din mare?! Sa renunte la coada?! Afara sa stea atunci, ori ii ia inapoi pentru totdeauna! rade sinistru Valul… Si oamenii se tem… pun steaguri rosii de avertizare si isi trag inspaimantati pruncii din fata amenintarii. Ha, ha, ha!… rade Valul si se mai repede odata si inca odata, luand cu el bucati din lumea lor, a uscatului. Mai apare din cand in cand cate un nebun/curajos ocupant al teritoriului invadat de el, care isi lasa arterele prada adrenalinei si se avanta pe creasta Valului, inchipuindu-se stapanul universului… Si pune cu indemanare haturi indaratnicului zeu al marii, strunindu-l in directia dorita ca pe un mustang! Valul fornaie, se lupta cu el, se impotriveste, incearca sa-l doboare si sa-l ingroape sub munti de apa inspumata pentru indrazneala-i nepamanteana, dar… nu, nu reuseste… Omul, grauntele de nisip din ochiul marii, castiga, castiga aproape intotdeauna lupta cu Valul, la fel cum castiga lupta cu vantul, sau cu raurile salbatice, inhamand stihiile naturii la carul bunastarii sale…  //

Ei, hai ca m-a luat valul… De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, de luat valul m-a luat cand m-am apucat de insirat vorbe in realitatea virtuala. Si inca nu am coborat de pe creasta lui! Nu stiu incotro ma indrept, dar e placut aici, sus… Mai alunec din cand in cand, mai inghit apa, mai m-agat de cate o mana de ajutor, mai dau de cate un banc de nisip… da-i bine! Da, oficial, imi este bine!

Articol scris pentru Blog Power 84, pe o tema propusa de Maya:

Când te ia  valul.
Te-a luat vreo dată valul? Valul vieții, valul de vise, valul de fantezii interzise?
Cât de departe te-a dus? În jos sau în sus.
Ce ți-a fost mal? Cât de departe ai ajuns, apoi cum te-ai întors înapoi.

Au mai scris pe aceeasi tema:
1. Marele val
2. Ultimul val
3. Pe un varf de val la margine de mal
4. Sunt sub val

Anunțuri

10 gânduri despre “Dus de Val

  1. Mi-a facut placere sa fiu langa valuri tale inspumate , mai ales ca vara asta…le-am sarit din schema.Vad ca sunt niste ghilimele.Nu stiu daca este valul tau, dar ce din final este sigur pentru ca ne-am mai intalnit pe el.Mi-a placut de fiecare data!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s