La gura sobei?

Lemnul pocneste usor in soba starnind nori de scantei si poleind sufletele in auriu tomnatic. Miroase a lemn ars si a placinta cu scortisoara. Ploua si e un frig de nu-ti vine sa lasi nici macar un cearceaf afara, cu atat mai mult vreun suflet de maidanez, fie el chiar putin muscacios… Mi-am facut un ceai de toamna (nu stiai ca exista?) si imi incalzesc mainile pe cana cu licoarea parfumata, urmarind ultimul sezon din Tanar si nelinistit… Calm si liniste… atmosfera de poveste, pensioara ce curge… Vise, draga, vise…
– Mama, nu stiu sa fac problema la mate! Vii sa ma ajuti?
– Imediat ce mai curat vanata asta…
– Am facut ceva rau la televizor… Vii sa vezi?
– Vin si la tine, imediat.
– Poti veni mai repede ca pierd cea mai buna parte din „Batausii Wasabi” … te rooog…
– Ma spal pe maini si vin.
– Dar la mine cand vii? E mai important serialul decat scoala mea?
– E doar mai aprope de mine… Vin la amandoua … m-am spalat pe maini si vin. Cred ca zacusca mea se face singura…
– Ce-ai facut aici? Ai micsorat ecranul?! Uite, apesi aici si isi revine.
– Multumesc, mami…
– Ce problema ai la mate? Hai sa vedem…
– …
– Ma doare burtica!… cred ca de foame…
– Hai ca fac niste paste cu lapte pentru amandoua. Nu, nu poti lua dulciuri acum… N-ai spus ca te doare burtica? Mananci ceva serios si apoi poti lua un biscuit…
– Offff, ce fum… Cred ca mirosul asta de ardei copti iti intra in piele si nu mai iese pana la primavara… Pana si sufletul imi miroase a copt… de asta se conserva el atat de bine. E invelit in straturi, straturi de fum… Of, deja e ora noua? Parca adineauri am venit de la servici… Cum zboara timpul! Cred ca cele mai scurte zile ale anului sunt cele de toamna. Eu sa fiu in locul „Sefului” cred ca as mai pune macar vreo trei-patru ore la serile de toamna…
– Hai la masa! Pastele cu lapte sunt gata!
Ceai de toamna… nu-i o idee chiar rea…