Cu ochii inchisi

Picatura

Am prins picatura in palma deschisa tacut,
Dar pielea, rebela, sa scape, atat ar fi vrut
Si a smuls-o, zvarlind-o nervos la picior,
Infiorand si coapsa uda, asemeni valului usor.

Dreptul a tremurat usor, cantand o alta arie
Si pe ascuns, a asezat-o in cuta mica din barbie.
Acolo buzele au mirosit-o cu lacomie, imoral,
Descoperindu-se in suras de acceptare pasional.

Si cauta palma, fierbinti, dorind s-absoarba lent
Pana si amintirea acestui strop de dans dement…

Inchide cu un gest obosit laptop-ul si se ridica in picioare. O lacrima i se prelinge din ochii mari, negri si fara lumina. O doare lipsa culorilor si a formelor din viata ei. O durere surda, continua, in crestere lenta, astfel incat, la un moment dat te opresti si iti spui uimit, oare de cand ma doare atat de tare? Se aseaza in locul ei preferat, incalzindu-si pielea in primele raze de soare ale zilei de toamna. Se aude un zgomot metalic de cheie, urmat de cativa pasi hotarati. Ii recunoaste…
– Matei? intreaba cu o tresarire de spaima care nu poate sa si-o reprime nici acum, dupa doi ani de cand a devenit „nevazuta”, dupa cum ii place ei sa spuna in rarele momente de optimism.
– Da, eu sunt. Buna dimineata, Ada. Cum ai inceput ziua? Te scot la o cafea? spune el jumatate serios, jumatate in gluma.
– Nu te saturi sa faci aceeasi gluma in fiecare dimineata? Nu pot sa ies din casa! Nu pot! spune ea pe un ton aspru. Cel putin, nu inca, incearca ea sa mai indulceasca tonul.
– Doi ani ai stat doar in casa! spune el usor exasperat. Doi ani! mai adauga el incet, ca pentru sine.
– Hai sa trecem la lucruri serioase! Ai rezolvat cu cererea pentru deducere?
– Da, am rezolvat. Vrei sa-ti citesc raspunsul? Pot lua laptop-ul tau? Al meu e la „doctor”…
– Ia-l. E pe masa…
El ia laptopul, il deschide si fara sa vrea citeste poezia ramasa pe ecran. Se uita la ea lung, usor indurerat. Privirea ii aluneca pe figura palida, slaba, impodobita de doi ochi negri imensi care, de ceva timp, au inceput sa-si piarda luminitele, capatand din ce in ce mai mult aspectul caracteristic al nevazatorilor. Stand asa scaldata in lumina soarelui de toamna, cu ochii pierduti in zare si mainile rezemate cuminti in poala, pare ireala. Are senzatia ca daca ar incepe sa bata vantul o va risipi in cele patru zari. Simte nevoia sa o aduca pe pamant, s-o scuture, sa o faca sa-l vada altfel decat ca pe un banal contabil. Si mai ales, s-o faca pe ea sa se vada altfel decat ca pe o nevazatoare fara sperante. Are atata nevoie de ea! A ajuns sa nu mai traiasca decat pentru cele cateva ore petrecute impreuna de doua sau trei ori pe saptamana.
– Nu se deschide? intreaba ea stanjenita de tacere.
– Ba da. Stai putin ca mi-am adus aminte de ceva… spune el cautand ceva in geanta.  Vreau sa-ti arat ceva si sa-ti cer o parere, mai adauga.
Deschide geanta si scoate de acolo un parfum de dama. Il deschide si se indreapta spre ea.
– Imi dai mana ta? Vreau sa mirosi ceva… Ii ia mana si picura in palma ei un strop din flaconul de parfum.  Ii prinde mana si i-o duce in apropiere de nas. Mirosul ajunge la nasul ei, aducandu-i din memorie un val de sentimente, odinioara atat de familiare. Mirosul parfumului o duce o clipa cu gandul la versurile ei. Ii aluneca parca, direct in picioare, stanjenind-o si facand-o sa se bucure enorm de faptul ca sta jos. Mirosul ii era vag cunoscut si se amesteca cu un altul, masculin, robust, care nu-i mai cobora in picioare ci ii rascolea tot miezul fiintei ei. Super_Playboy_Print_SP.inddReactia ei este urmarita cu sufletul la gura de barbatul care continua sa-i tina strans mana, starnindu-i valuri, valuri de caldura in tot corpul. Ea vrea sa-si desprinda mana din stransoarea care ii provoca atat de multa si de vinovata placere pentru standardele extrem de sobre dupa care se derula viata ei acum…
– Nu-i corect! Eu nu vad… Nu te vad! striga ea cu adanca disperare.
– Nu trebuie sa vezi pentru a da nastere perfectiunii, nu da crezare miturilor. Vazul este ultimul simt de care ai nevoie, de care avem nevoie … ai atat de multe altele la indemana. Esti o femeie in adevaratul sens al cuvintului. Trebuie sa ma lasi sa te fac sa realizezi asta! mai spuse el mangaindu-i degetele atat de senzual, incalzindu-i fiecare falanga in parte … Si parfumul… parfumul o ametea si ii stergea granitele, una dupa alta, hranindu-i simturile amortite…

*****
Si cauta palma, fierbinti, dorind sa stearga lent
Pana si amintirea acestui strop de dans dement…
Gasind in schimb o alta picatura si-o viata noua,
In senzual parfum de regasire, un Playboy si o zi noua…

Articol scris pentru SuperBlog 2013, proba 8, cu drag pentru un parfum Super Playboy ce cauta cu ardoare sa demonteze miturile seductiei, ridicand altar simturilor .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s