Bunica lui Mos Nicolae

Isi sterge nasul cu maneca rochitei si paseste sarind cu o tehnica ce dovedeste antrenament serios,  din piatra in piatra, alba, gri, alba, gri… piciorul drept pe una alba, cel stang pe gri…. Nici o greseala… E singura si merge aparent fara tinta pe strada, oprindu-se din cand in cand sa respire si sa admire casele pe langa care trece. Ceva ii atrage atentia intr-o curte. Se agata de gard chinuindu-se sa vada mai bine locul de joaca colorat ascuns de cativa copaci. Un caine negru imens apare de dupa un zid si incepe sa latre gros, asurzitor.
– Pleaca d-aci, ulatule! spune ea voit amenintator indepartandu-se totusi de gardul pazit de un asa monstru fioros si total insensibil la farmecele ei bucalate si zambitoare.
Isi continua drumul sarind intr-un picior, vesela si nepasatoare de parca lumea intreaga ar fi a ei. Un ultim latrat al cainelui „monstru” ii distrage atentia si piciorul drept ii luneca de pe piatra alba. Genunchiul sufera consecinte serioase, julitura fiind marcata de dare lucioase de lacrimi de la ochi pana spre barbie. Se aseaza pe postamentul gardului. Scuipa in batista si incearca sa stearga mizeria si sangele de pe rana ei, cum credea ar fi facut si mama… O doare si incepe sa planga si mai tare.  O voce blanda o face sa tresara si se opreasca din plans:
– Vrei sa-ti curat eu genunchiul si sa ti-l pansez?
Fetita ridica ochii si zareste cea mai frumoasa bunica pe care a vazut-o vreodata. Da din cap aprobativ fara sa-si poata opri suspinele. Femeia vine alaturi de ea cu o gentuta mica, din care scoate o sticluta cu un lichid colorat si o bucatica de tifon alb.
– Eu curat rana si tu sufli, bine? Probabil ca te va ustura putin, dar la cat vad eu ca esti de mare, nu cred ca este o problema…
Cea mica da iar din cap, dar fara prea multa convingere. Batrana curata genunchiul, in timp ce fetita sufla din toate puterile si lacrimi i se aduna din nou in coltul ochilor. Un pansament si genunchiul este  ca nou. Nu si posesoarea lui, care pare sa-si fi pierdut suflul de emotie si de atata suflat.
– Vrei sa vii sa mananci un biscuit si sa bei o ceasca cu ceai? Ai fost asa curajoasa, mai spune batrana admirativ.
– As veni, da’ mama mi-a spus sa nu melg nicaiel cu stlaini, spune ea peltic, inca suspinand.
– Atunci trebuie sa facem cunostinta. Eu sunt doamna Gifts si locuiesc aici cu surorile mele: Lu si Xu. Pe tine cum te cheama?
– Eu sunt Ana si am patlu ani… aploape… spune fetita ridicand trei degete. Gina, plietena mea sta undeva pe stlada asta si eu am iesit din curte sa vad casele. Imi plac… Acum nu mai stiu unde sta Gina… mai adauga ea fara sa para foarte ingrijorata.  Ai biscuiti de ciocolata? intreaba intinzand mana catre femeia atat de amabila.
Billy - clovn muzical din portelan si satinCele doua dau mana si intra in casa in fata careia se intamplase accidentul. Usa mare se deschide lin si fetita isi tine respiratia de surpriza. Atat de multe lucruri frumoase! Parca ar fi intr-un castel…. sau poate o fi casa lui Mos Nicolae? Mos Craciun stia sigur ca locuieste undeva unde e frig si zapada. De Mos Nicolae nu prea auzise nimic. Mai mult ca sigur are si el o bunica pe undeva. Si la cat de frumoasa si draguta e doamna Gifts… ! Sa nu uite s-o intrebe chestia asta. Nu i-ar place sa dea nas in nas cu Mos Nicolae si sa spuna cine stie ce gogomanie, cum ii reproseaza mami, uneori…  Paseste cu sfiala pe parchetul lucios si nu stie incotro sa-siCercei - inimioare din argint cu perle indrepte privirea mai intai. In dreapta, un dulapior nu mai inalt decat ea gazduieste o colectie foarte amuzanta, clovni, de toate felurile, toate marimile, toate culorile…  Intreaba din priviri daca poate deschide usita. Zambind cald, bunica deschide ea. Fata mangaie cu sfiala clovnii, ciufulindu-le parul colorat si panglicile de la palarii. Preferatul ei e unul cu pantaloni ca pijamaua lui tati si jacheta rosie. Doamna Gifts a spus ca il cheama Billy si are si o melodie. L-a scos din dulapior si i-a invartit cheita. Jucaria porni a se misca pe un cantec foarte frumos ce-i suna cunoscut cumva… Il ia in brate pe jucausul Billy si pleaca mai departe, oprindu-se la o masa mai inalta. Trage scaunul de dedesupt, se cocoata pe el cu indemanare si admira elefantul colorat care pare a fi pus sa pazeasca cei mai frumosi cercei din lume. Doua aripioare stralucitoare exact ca ale zanei Elina. Ce frumos! Degetele cu unghii roase si putin cam murdarele ating perlele cerceilor, netede si rotunde ca doua bombonele. Isi trece limba peste buze… Ah, daca ar fi singura ar incerca sa vada, nu cumva bilutele sunt dulci? Pandeste cu coada ochiului si cand i se pare ca Doamna nu se uita ia repede un cercel si-l baga in gura… Il aseaza apoi la fel de repede la locul lui, cu o sclipire de dezamagire in ochi. Nu, nu e dulce… e doar stralucitor. Deci lucrurile stralucitoare nu sunt dulci, sunt doar stralucitoare! Si totusi, ce bine i s-ar potrivi lui mami!
– Eu stlang bani sa-i iau lu’ mami cadou de ziua ei si astia sunt cei mai flumosi celcei din viata mea. Pot sa-i cumpal pentlu mama? Te loooog!… Am bani!…
– Putem sa ne mai gandim, nu-i asa? Sunt asa de multe lucruri care ar face o mamica fericita! se aude un alt glas placut in spatele ei.
Ana se intoarce si vede o a doua bunica, la fel de frumoasa ca prima.
– Eu sunt Ana, spune ea intinzand mana cu indrazneala copilului familiarizat deja cu locul. Tu cine esti?
– Eu sunt Lu Gifts, sora lui Ry Gifts, doctorul  tau de genunchi, mai adauga ea zambind.
Fetita nu stie acum ce sa mai creada. Daca asta e casa lui Mos Nicolae, care o fi bunica lui? Desi, daca statea bine sa se gandeasca si ea avea doua bunici, asa ca de ce n-ar avea si Mosu’ doua?
– Iar eu sunt Xu Gifts mai spune a treia voce apartinand tot unei bunici frumoase, frumoase.
Acum fetita e de-a dreptul incurcata. Se uita pe rand la cele trei femei zambitoare si bune, care au primit-o cu atata caldura in casa lor ca din povesti. Trei bunici!? Nu stie pe nimeni sa aiba trei bunici. Desi daca sta sa se gandeasca, Mos Nicolae e un Mos special, ei i-a adus doar lucruri frumoase, asa ca n-ar fi de mirare sa aiba trei… N-are timp sa intrebe… Mai sunt atatea de vazut! isi spune ea in gand, indreptandu-se spre biblioteca imensa care adapostea din loc in loc statuete, figurine, ceasuri, cutiute. Arata spre o balerina alba, stralucitoare, impietrita intr-o miscare eleganta. Balerina cu Swarovski pe cutiuta muzicala
– E balelina Clopoticai! Cled ca si canta, nu-i asa? O stiu din film…  o stiu… o stiu… bate ea din palme incantata. Uite si asta imi place. Ce fetita frumoasa! Ale si ghiozdan. Seamana cu mine, nu? Cled ca ii place la scoala. Si mie imi place la gladi, spune Ana aratand spre o figurina de fetita cu un ghiozdan in spate.
-Uite am pus pe masa o farfurie cu biscuiti si prajiturele si o cana cu ceai pentru tine, spune Doamna Gifts. Ia cu tine lucrurile care iti plac si hai sa-ti bei ceaiul. Noi iti tinem de urat si daca vrei, iti spunem povestea tuturor lucrusoarelor care te-au incantat pe tine. Fiecare in parte are o istorie a lui, stii …
Fetita ia cu ea intr-o mana balerina si in cealalta un magarus si vine si le aseaza usor pe masa. Se intoarce si mai ia o broscuta, o fetita cu un urs in brate, pe Billy, clovnul muzical, un elefant colorat… Usor, usor, langa platoul cu ceai si prajiturele se muta aproape jumatate din toate „jucarelele” pe care le vazuse copila. Cele trei batrane privesc amuzate periplurile fetitei, admirand grija si precizia cu care manevreaza ea fiecare obiect in parte. Casa lor e plina de obicei, de oameni, dar copiii nu prea le trec pragul, astfel incat acum au senzatia ca Set zaharnita si latiera argintateau intinerit cu cel putin zece ani. O energie aparte a insufletit fiecare obiect din casa, fie el printre preferatele copilei sau nu. Fetita si ea se simte in largul ei in casa lui Mos Nicolae, printre cele trei bunici bune si blande, care spun poveste dupa poveste, glume si cantecele, astfel incat timpul trece pe nesimtite, in joc si voie buna. Deodata, una din batraneisi arunca privirea pe fereastra si tresare:
– Nu cumva e mama ta acolo, cautandu-te? o intreaba pe cea mica.
Ea se catara rapid pe canapeaua dn fata ferestrei si o vede intr-adevar pe mama, strigand-o disperata. Sare jos de pe canapea si fuge la usa. O lipeste de perete si aproape ca zboara pe scari.
– Mami, mami, aici sunt! striga ea, sarind in bratele femeii. Vino sa-ti le plezint pe bunicile lui Mos Nicolae! Sunt asa dlagute! Uite m-am lovit la genunchi si m-au pansat, mi-au dat ceai si plajitulele… Si au la jucalii!… Si mai stiu si la povesti… despre lucruri, despre oameni, despre animale… despre orice! Fiecare luclusor din casa lol ale o poveste flumoasa! Hai vino sa vezi! spune ea aproape fara sa respire, tragand-o in casa.
Bunicile o primesc cu amabilitate, servind-o si pe ea cu un ceai si potolindu-i incet-incet spaima…
Se intunecase afara atunci cand au plecat din casa cu povesti si lucruri frumoase… Fetita vorbea continuu despre cele trei doamne care i-au devenit prietene pe viata. Acasa, cand si-a bagat mana in buzunarul rochitei a dat de cercelusii care i-au placut atat de mult, cadoul pentru mami. A zambit incantata si i-a ascuns intr-un loc foarte secret pana la ziua ei. Zambea si se gandea cu drag la cele trei doamne cu nume caraghioase, Lu, Xu si Ry, bunicile lui Mos Nicolae. Sigur erau bunicile lui! Doar cineva inrudit cu Mos Nicolae poate fi atat de bun cu ceilalti…
Ce bine or sa-i stea cerceii lui mami a ei!…

Articol pentru proba 12 SuperBlog 2013

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s