Un pact refuzat

El era un om mediocru,  sau altfel zis, Mediu, dar cu un M mare. Probabil ca lingvistii, atunci cand stabilisera definitia pentru termenul „mediu”, avusesera in minte tocmai un astfel de caz. Nu era frumos, dar nu era nici macar urat. Nu era grozav de destept, dar nici nu se putea afirma ca e prost. Nu era bogat si nici sarac. Era complet afon, dar scria niste poezii relativ apreciate. Nu castigase la loto, dar nici nu avusese ghinioane mari in viata lui, nu prea lunga,dar nici scurta… Lista ar putea continua la nesfarsit. Pana de curand el nu considerase mediocritatea un lucru rau. Ea ii asigurase un trai decent, lipsit de suisuri si coborasuri, fara emotii, fara asteptari, trai foarte asemanator cu al parintilor lui. Acum insa, a ajuns intr-un punct in care isi dorea sa se desprinda de trecut si sa fie si el remarcat cumva de catre cei din jur. Dorinta asta ciudata crescuse incet, incet ca un soi de ciuperca in mintea lui. Era si se simtea singur, daca nu punem la socoteala traiul cu mama si devenise complet nemultumit de viata lui. Fire foarte retrasa, nu prea avea prieteni, astfel incat nu stia incotro sa se indrepte pentru un sfat, pentru o directie… Initial s-a bazat pe biserica pe care o frecventa constiincios, impreuna cu mama sa, inca de cand era copil. Aprindea lumanari la fiecare sfarsit si inceput de an, purtand in minte dorinta neclara de a-si schimba cumva viata, necesitatea gasirii unor solutii. Pentru a respecta adevarul istoric trebuie sa precizam faptul ca el se temea profund de schimbare, astfel incat ar fi vrut ca aceasta  sa-i vina de undeva din afara si sa-l surprinda, de preferat, in mod placut. Au trecut aproape doi ani fara vreo imbunatatire in existenta lui anosta, pana in momentul cand si-a scos mama, dupa un obicei vechi la o piesa de teatru. Au vazut atunci Faust. A fost o experienta mai mult decat impresionanta, ce a lasat urme adanci in sufletul lui chinuit de nelinisti si dorinte. Stia ca nu e bine… toata experienta lui si toata memoria ancestrala ajunsa la el prin intermediul parintilor ii spuneau ca nu e bine… Nu se putea abtine insa sa nu se gandeasca la aceasta modalitate facila de a-si implini dorintele… Un pact cu Diavolul! Oare exista vreo sansa sa se intalneasca cu Intunecimea lui? Poate, isi spunea, daca isi va dori suficient de puternic… Ajunsese intr-un tarziu sa faca o adevarata obsesie. Nu mai dormea noaptea, nu prea mai manca. Niciodata nu fusese prea solid, dar acum arata ca o stafie, o umbra jalnica a celui care fusese odinioara. Nici acasa nu prea mai statea spre disperarea mamei lui care credea ca sufera de ceva grav si nu vrea ca ea sa afle. Intr-o zi, pe cand se plimba fara tinta printr-un parc, un domn bine imbracat, cu un accent strain se apropie de el si-l intreaba cat este ceasul. El ii raspunde politicos, apoi da sa-si continue drumul.
– Stiu ce-ti doresti, spune necunoscutul
El tresare surprins de concordanta dintre gandurile lui care se roteau in jurul aceluiasi punct  si vorbele strainului.
– Da, stiu si as putea sa te ajut…
Un fior ii trece pe spate si se uita mai bine la strainul care il abordase. Un tip inalt, bine imbracat, cu o lucrare dentara nepotrivit de stralucitoare in partea dreapta, aruncand sclipiri sadice in zambetul lui larg incarcat de promisiuni necurate.
– Cum ai putea sa ma ajuti? intreaba el reprimandu-si dorinta de a o lua la goana.
– Am niste posibilitati…
– In schimbul a ce? mai intreaba el cu teama.
– Mai nimic, semnam un contract… Nu stii procedura? E clasica. Au scris poetii despre asa ceva…
– …
– Hei, nu e chiar asa o filozofie. Eu fac colectie de suflete mediocre si cred ca al tau ar putea ocupa un loc de cinste in panoplia mea. Sunt multi cei care au semnat, chiar si din cunoscutii tai… Eu iti indeplinesc orice dorinta, in schimb. Vrei sa fii faimos? Se rezolva… Vrei frumusete? Si asta se rezolva… Femei? Se bifeaza… Bonusul oferit de mine – nu ai doar trei dorinte, asa cum ofera pestisorul de aur sau duhul lampii….  La mine e fara numar, fara numar! Deviza mea e orice, oricat, oriunde, oricand.
– ?!
– Ce zici?
– Pot sa ma mai gandesc? mai spune el, furat pentru o clipa de o masina argintie ce trece silentios pe langa ei doi.
– … masina asta ? Un fleac. Se rezolva chiar acum, daca vrei, e a ta… Ti se pare o gluma totul?…  Bine, Toma necredinciosul, hai, vino sa-ti arat ce pot face pentru tine.
Necunoscutul il prinde de cot si merg impreuna cativa pasi. Intr-o clipa peisajul se schimba si se trezesc … pe Champs Elysee! Se opresc langa o masina eleganta, argintie, identica cu cea care a trecut pe langa ei. Din masina coboara varianta cosmetizata a lui, a tipului Mediu, care nu mai arata deloc Mediu. Este elegant, cu miscari sigure. Se duce la cealalta portiera a masinii si o deschide facand loc unei dudui ce pare a fi coborat direct de pe platourile de filmare, bruneta, subtire si grozav de eleganta, visul oricarui barbat. O ia de brat se se indreapta amandoi veseli spre magazinul Givenchy.
– Ce zici?
– Ma pot gandi pana maine? mai gaseste el putere sa spuna, ametit aproape complet de perspectiva.
– Oferta mea este valabila 24 ore. Dar daca spui ceva, cuiva, contractul va fi considerat semnat din partea ta, fara ca eu sa ma oblig la nimic! Ai grija! Ne vedem maine dimineata, aici, spune strainul in momenul cand se vad din nou in punctul de plecare, punandu-i o moneda ciudata in palma. Aducere-aminte, mai adauga el aratand spre moneda…
Nu apuca sa mai raspunda nimic, pentru ca este din nou singur. Singura urma a ciudatei intamplari este moneda care parca ii arde palma. O arunca speriat intr-o tufa dar, in momentul cand baga mana in buzunar sa si-o incalzeasca, o regaseste cu groaza acolo. Gandurile i se invart ametitor in cap si merge fara tinta pe aleile parcului. Undeva in departare se zareste aceeasi masina argintie care ii atrasese atentia in timpul ciudatei conversatii si din care se daduse jos tipul semanand cu el-ul visurilor lui. Ii vine brusc o idee nebuneasca. Fuge acasa, la mama. Intra in casa val vartej oprindu-se in hol.
– Da-mi actele de la contul meu, te rog, spune el fara sa rasufle aproape.
– Ce-ai patit, copchile? spune mama de-a dreptul ingrijorata.
– N-am patit nimic deosebit. Am nevoie de ele urgent!
Ia actele si pleaca lasand-o pe biata femeie pe jumatate moarta de ingrijorare. Ajunge la reprezentanta  Toyota si zareste de departe, in parcul de masini, Priusul argintiu care ii tulburase discutia cu necunoscutul…. O vreau, se gandeste el cu infrigurare. Acum … imediat! Se duce la un tanar si aratand spre masina spune:
– Masina asta… Prius… o vreau. Acum. Faceti actele pentru ea si vin in zece minute cu banii.
– Stati putin … spune tanarul surprins de impetuozitatea tipului care dupa imbracaminte n-ai fi spus ca isi permite un hibrid de ultima generatie. Trebuie sa verific daca e disponibila…
– Eu acum o vreau! Chiar acum. Daca nu mi-o dati acum, nu o mai vreau. Ma duc sa aduc banii, spune el iesind in graba fara sa-i dea posibilitatea tanarului sa mai spuna ceva.
Acesta se duce sa-si consulte seful si apoi isi pregateste actele pentru semnarea contractului.
In zece minute, banii sunt pe masa si dupa alte zece minute contractul este semnat, parafat, iar cheile masinii sunt inmanate noului proprietar. Tipul Mediu se dezmeticeste putin si isi priveste achizitia. Toyota Prius… Linii rotunjite, aerodinamice, spate aducand a vehicul spatial, un luciu discret, elegant, emanand opulenta si bun gust. Deschide portiera si se aseaza la volan… Pune amandoua mainile pe volan, la 45 grade, cum il invatase pe el cineva, demult si are senzatia bine definita ca se incarca cu un soi de energie. E ca si cum un arc electric il leaga de minunea pe patru roti care acum ii apartine. Pune moneda-amintire pe bord, deschide muzica si pleaca lin de pe loc. Nu ii ia mult sa se obisnuiasca cu manevrarea comenzilor. Masina este silentioasa si parca ii da putere si un soi de incredere in el. Spatele i se indreapta, capul i se inalta, isi deschide doi nasturi la camasa neagra, iar pardesiul gri pare acum sa bata intr-o nuanta petrol eleganta. Un zambet larg i se intinde pe fata…  Cat de departe este acum de tipul sters si mediocru din urma cu doua ore! Un glas mieros il face sa tresara.
– Eu pot sa-ti ofer mai mult decat atat! Daca o biata masina poate sa dea o astfel de senzatie, iti dai seama cum te vei simti cand vei avea si bani si femei si succes? Astea stau in mana mea! spune necunoscutul de mai devreme asezat comod in dreapta lui. Fara mine, poate ca n-ai sa le ai! spune el aruncand sclipiri sinistre cu lucrarea dentara din partea dreapta.
– Stii ceva, domnule? Cumparandu-mi masina asta am realizat un lucru. Imi sta in putere mie, sa ajung unde vreau eu. Este cel mai important lucru pe care l-am facut de cand ma stiu si sincer sa fiu, masina asta este tot ce-mi doresc eu de la viata acum: eleganta, fiabila, economica, silentioasa, impresionanta. Imi da senzatia ca zbor, iar daca as incheia contractul cu dvs. as avea senzatia si nu stiu daca ar fi doar o senzatie, ca m-as adanci. Prefer sa zbor de unul singur cu masina mea decat sa ma ingrop folosind niste posibilitati necurate. Asadar, nu, nu vreau sa semnez nici un contract cu Intunericul! Zbor si-mi place… vreau sa cunosc lumea… se vede cu totul altfel de la volanul acesta. Ma simt alt om, increzator, elegant, rasat… Senzatia asta e tot ce-mi doream si am primit-o in momentul cand am prins volanul in mana, in rest… Daca la asta mai adaug emisii de noxe reduse atunci si nepotii, nepotilor mei or sa ma felicite pentru alegerea facuta. Si tare n-as vrea sa mai vad moneda aceea pe bord vreodata! mai spuse el, zambind cu incredere. M-ai pierdut de client. Plec la biserica sa aprind o lumanare pentru lumina ce s-a facut in viata mea, apoi voi mai vedea …
Necunoscutul dispare cu un rictus de furie si neputinta. Nu poate tine pasul cu cei ce zboara asa repede in lumina…

 Articol scris pentru SuperBlog 2013, proba 13.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s