Sapte miscari

Mi-am asezat obrazul in palma ta, bunico si mirosul de aluat de cozonac mi-a intrat asa, usor, usor, prin piele, prin muschi si prin oase, trezind amintiri dragi, cuibarite comod in scrinul pictat ascuns intr-un colt de memorie… Am pastrat „filmulete” intregi din acea perioada si de fiecare data cand le derulez sub pleoapa, gustul cozonacului copilariei imi invadeaza simturile, facandu-ma sa inghit in sec. Ziua cand te-apucai tu impreuna cu bunicul de cozonac era una speciala. Casa era curata, cuptorul, scandura si covata erau proaspat frecate, bunicul pleca de cu noaptea la moara sa aduca sacul de faina, nucile erau sparte si noi copii le curatam si le bateam bine pana se faceau farame, ouale erau adunate de cateva zile bune de la gainusele din poiata, iar laptele si untul te asteptau la cald, pe masa din bucatarie. Toata casa era in picioare inca inainte de ivirea zorilor. Bunicul, intors de la moara, se spala bine, bine, pana la coate, cu o rabdare si o minutiozitate care ar fi starnit invidia oricarui chirurg, isi punea un maieu alb, curat si aprindea o lumanare mare din ceara de albine curata… Operatiunea incepea… Responsabil cu framantatul era el, bunicul, pentru ca se faceau cantitati imense de cozonac, pe atunci. De, era aproape singurul dulce disponibil pe scara larga in acele vremuri. Incet, incet, in covata se adunau movilitele de ingrediente magice, starnindu-se valuri modeste, la inceput, de arome: vanilie de Burbon, adusa tocmai de la Budapesta de tata Maria a lu’ Neculai, de Rom Jamaica, cel mai bun existent la birtul din sat, de scortisoare si cuisoare aduse din Istambul de varu’ Nicu, marinarul, de unt de casa, lapte proaspat… Bunicul framanta cumpatat, egal, dupa o tehnica anume: prindea aluatul dintr-o parte a covatei si din exact sapte miscari ajungea in cealalta parte. Sapte miscari, cate una pentru fiecare zi a saptamanii. Era ca un ritual. Noi copii ne distram si numaram verificand daca nu cumva sarea vreuna. Si n-a sarit niciuna… niciodata… Bunica adauga permanent cate ceva, lapte cald, unt topit, ulei… Si aluatul prindea incet forma moale, pufoasa, de culoarea mierii, forma plina de aroma si promisiuni. Urma dospitul, alta etapa care ne tinea pe toti cu sufletul la gura. Nimeni nu intra sau iesea din bucatarie. Daca te prindea dospitul acolo, ramaneai cel putin o ora, doua. Intre timp bunicul incingea cuptorul din curte. Lemne, vreascuri, transpiratie. In doua ceasuri, temperatura este numai buna pentru rumenirea dolofanilor.  Tavile intra una dupa alta in cuptor, usita se inchide si o alta simfonie de mirosuri ajunge tocmai pana la Mos Sandu, vecinul bunicilor, scotandu-l din casa pofticios si mai nerabdator decat un copil. Cozonacii bunicii cresc fara greseala de fiecare data si ies la fel de gustosi, an dupa an, Craciun dupa Craciun, Paste dupa Paste…
La un moment dat, bunicul s-a dus… covata a ramas undeva, intr-un pod, o perioada, apoi s-a transformat in lemn de foc. Si tu, bunica scumpa, ai avut putere sa lasi trecutul deoparte si sa faci loc prezentului in viata ta. Nu sunt multi cei de varsta ta care isi doresc cu atata ardoare sa invete ceva nou! Tu ai facut-o si o faci tot timpul, spunand ca ai nevoie de un permanent fitness intelectual pentru a te tine in forma! Cuptorul din curte, de Cuptor Incorporabil Hotpoint Ariston FK 103EL .20 X/HAexemplu, a fost inlocuit cu un altul de ultima generatie, care indica temperatura si durata de functionare, usa din sticla, complet programabil, cu un aspect extrem de profesionist, spre marea uimire a tuturor membrilor familiei, inclusiv a mea. Te-am intrebat atunci, cum se face ca masterpiece-ul tau, cozonacul si-a pastrat gustul pe care l-am savurat toata copilaria mea, in ciuda faptului ca nu mai folosesti celebrul cuptor pe vatra al tineretii  tale si nici nu mai framanti manual, nu mai folosesti aceeasi faina, aceleasi oua, acelasi unt de casa…? Mi-ai spus ca <masinariile moderne au un rol foarte important in viata noastra, facand-o mai usoara si mai confortabila. Nu sunt responsabile de denaturarea retetelor, schimbarea gustului produselor asa-zis traditionale. Cozonacul meu e facut cu dragoste pentru cei care il vor manca, cu respectul datorat sarbatorilor si nu in ultimul rand, cu podoaba amintirilor care imi infrumuseteaza viata mea. Toate acestea sunt cuprinse in reteta mea de cozonac si de aceea, imi iese la fel indiferent de conditii. Aparatele pe care mi le-am luat ma ajuta enorm, altfel nu cred ca as mai putea face chiar tot ce mi-as dori. De framantat nu mai pot, astfel incat robotul de bucatarie imi este indispensabil, atentia mea este usor de distras acum la varsta mea, astfel incat faptul ca-mi pot programa cuptorul incorporabil este un element esential pentru prajiturile care imi este atat de drag sa le fac pentru voi>…
Bunica, scumpa bunica, dragi imi sunt amintirile copilariei, dar inca si mai drag imi este spiritul tau tanar care te face sa privesti cu atata seninatate viitorul, imbratisand noul cu toata forta acumulata intr-o viata plina! Noul si Traditia fac casa buna, dandu-si mana intr-un cozonac parfumat de dragoste si respect.

logo-hotpoint-ariston

Articol scris pentru Proba 16 a SuperBlog 2013, proba delicioasa propusa de marketonline.ro si Hotpoint Ariston, maestrii incorporabilelor bucatariilor noastre moderne.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s