Povestea rotii

– Bunicule, imi mai spui odata povestea rotii? intreaba baiatul desfacand palma si scotand la lumina comoara lui cea mai de pret, o rotita mica, din lemn, frumos realizata, dar usor innegrita, roata ce probabil apartinuse candva unei masini de jucarie. O mangaie, o indeparteaza putin pe si o admira, apoi o ascunde iar in palma, ridicand ochii umezi de nerabdare la batranul care statea alaturi de el cu undita in apa.
– Nu te-ai saturat, mai taca, de povestea asta? spune el cu o agasare prefacuta in voce. Ii place de fapt sa povesteasca si ii este drag nepotul lui care-i in stare sa-l asculte ore intregi, fara sa manance sau sa doarma, cu un interes demn de povestirile lui Jules Verne, nu altceva.
... Am intrat in Paris, alaturi de alti doi tovarasi de arme. Mergeam pe strazi, gura-casca, ca trei tranoi coborati din caruta direct in Orasul Luminilor, cum ii spunea dom’ Capitan. Nu arata prea bine pentru ca jumatate din cladiri erau daramate, iar cealalta jumatate erau pline cu tot soiul de indivizi dubiosi, care de care mai murdari si mai rufosi. Da’ tot era frumos! Am vazut magazine cum nu mai vazusem niciodata si nici n-am sa mai vad, lucruri si locuri cum nu credeam ca exista pe pamantul asta rascolit de razboaie si alte rautati… Am intrat intr-un magazin de lucruri muieresti, pentru ca dom’Capitan voi sa vada daca si-ar putea permite sa ia ceva pentru nevasta-sa, ca tot omu’ aflat in „vizita de lucru” in Paris. Cand ne-a vazut, vanzatoarea, o baba urata rau a inceput sa tipe la noi, agitandu-si mainile si incercand sa ne scoata afara. Capitanu’ a scos niste bani din buzunar si baba s-a potolit ca prin farmec cu toate ca pana la urma s-a dovedit faptul ca maruntisul lui n-ajungea decat pentru un petic de carpa fina ca pielea de bebelus, ce-i drept, dar nu mai mare decat o batista – doua… Bucatica aia de material a luat-o! … Si din pacate, a cam fost singurul lucru care a mai ajuns intreg la nevasta-sa… Ei si tot mergand noi asa pe strazi, vad un magazin de jucarii, raiu’ pe pamant pentru un tanc asa ca tine, frumos, mare, cam cat primaria noastra, de mare si plin de chitibusuri care mai de care mai grozave! Nu te uita la mine asa! Nu exagerez deloc! Eu nu ma pot abtine si ma indrept spre el, gandindu-ma la tac’tu care avea vreo trei ani pe vremea aceea si exact atatia firfirei mai aveam si eu prin buzunare. Cum mergeam eu asa c-un avant grozav se aude alarma… Ne uitam unii la altii si o luam la fuga dupa ceilalti frantuji catre vreun adapost, ceva. Bombardamentul tine putin, dar ne prinde totusi intr-un fel de adapost antiaerian. Cand se termina, iesim si eu tin mortis sa gasesc magazinul de jucarii. Ajung la locul cu pricina si tot ce mai vad e … un morman de moloz din care ieseau fuioare negre de fum. Un perete, ultimul ramas in picioare, cade cu un zgomot asurzitor, umpland piata cu un praf gros. La piciorul meu se rostogoleste o rotita, probabil a masinutei din lemn, mari cat o palma de om matur, pe care o admirasem eu cu vreo jumate de ora inainte in vitrina… Am luat-o si-am pastrat-o ani de zile, pana ai cascat tu ochii pe lumea asta si-ai tot inceput sa scobesti prin lucruri, cu vorba sau cu fapta… isi incheie bunicul povestirea c-un oftat.
– Acu’ taci, baiete, ca speriem pestii si mancam iar mamaliga goala.
Baiatul tine undita lui si aproape ca se vede cum ii umbla gandurile prin capul lui tuns cu hopuri.
– Da’, bunicule, ia zi… pesti de jucarie s-or fi inventat?
– Cred ca da… spune si bunicul, aproape la fel de visator ca cel mic.
– Si copaci?
– Hai, mai, c-ai luat-o razna! Cine sa aiba nevoie de copaci de jucarie? se scutura mosul.
– … Da’, sa stii ca eu cand o sa fiu mare, o sa-mi iau o masinuta, de aia de care ai vazut tu, la Paris. Stii, asta-mi doresc eu cel mai mult! spune baiatul cu incrancenare.
– Chiar ca sperii pestele, baiete! zambeste batranul…. Ti-am povestit cum am dat eu mana cu regele?…

****

Tare ii mai erau dragi povestile bunicului. Le stie si acum aproape cuvant cu cuvant… Isi sterge nevazut cu o maneca cele cateva lacrimi care ii sclipesc a aducere-aminte la coada ochilor. Isi priveste nepotii jucandu-se cu trenuletul  si parcarea cu masinute, langa bradul impodobit si zambeste. Da, si-a luat si el masinuta de jucarie mult dorita, dar tarziu, dupa ce a iesit la pensie. Pana atunci, a tot cumparat papusi, coronite, fustite, clame, ca, de, o fata avea tata si tare mai era mandru de ea! Apoi a iesit la pensie si l-a apucat asa, o nostalgie si-un dor de tinerete (sic!), ca tot omu’ care la batranete mai scapa putin haturile si a inceput sa colectioneze masinute de jucarie, usurel, cate una odata la doua, trei luni, care cumparata, care primita cadou… Nu a adunat el prea multe, dar asta e! Nu le poti avea pe toate intr-o biata viata de om. Si-apoi… inca ar mai avea timp, se gandeste el in clipele mai optimiste! Nu-i pare rau in mod deosebit, pentru ca a avut grija ca pruncii de pe langa el sa nu aiba vise din astea, mari si neindeplinite in cea mai frageda parte a vietii. Ce-o fi mai tarziu cu ei, s-a mai vedea, da’ cat au stat langa el si a avut posibilitatea, le-a indeplinit mai toate dorintele… Si acum a pus cu mult drag sub brad cel mai frumos Klein - Parcare Bosch cu 3 Niveletrenulet si cea-mai-cea parcare de masinute gasite la complicii lui de ani de zile, Best Kids („Cei mai buni copii” , dupa cum i-a tradus Mariusica, cel mare, elev in clasa zero!). Prima data i-a zarit in reclamele de la desenele animate la care se uitau nepotii, apoi, l-a invatat pe el fata lui sa cumpere direct de pe calculator. Mare chestie tehnica asta! Si cand se gandeste cat a mai progresat lumea de cand era el copil langa bunicul lui, pescarul!
Si cum statea el asa, pe ganduri, privind c-un ochi joaca baietanilor, se aude soneria… La usa, fata si ginerele, amandoi imbujorati de frig si surescitati de emotie:
– Ne-am intalnit cu Mos Craciun si ne-a dat un cadou pentru tine, tata! spune ea scotand o cutie frumos ambalata din sacosa.
– Gand la gand cu bucurie. Si pe aici a trecut si ce nu mai putea duce a lasat la mine pentru voi toti. Cei mici n-au mai avut rabdare si au deschis cadourile lor. Asadar este randul nostru, spune bunicul aducand o tava pe care aburea o cana cu vin fiert si niste prajiturele… Vecina de la patru… , spune el c-un zambet ghidus, vazand privirea fetei oprindu-se pe dulciurile parfumate.
BigBoysToys - Ferrari 458 ItaliaDeschid cadourile cu totii … Batranul se bucura din tot sufletul sa gaseasca in cutie o masina italiana, preferata lui, un Ferrari rosu ca focul, cu telecomanda.
– Ce le mai stie el, Mos Craciun pe toate! spune baiatul cel mare. Oare cum face asta? Are vreun caiet special in care scrie dorintele tuturor oamenilor si le indeplineste asa, una cate una chiar si la batranete? Eu am vrut tren, l-am capatat, Mihai a vrut parcare, primit, bunicu’ a vrut masini, a primit… Mama, tu ce-ai vrut? O papusa?
– Da, cred ca am vrut o papusa, rade mama deschizand-usi cadoul.
Papusa Fata cu Iepuras - Papusi si Accesorii RF CollectionHazul este general, pentru ca in pachet este chiar… o papusa, frumoasa, cu un iepuras in brate – o papusa de colectie.
– Papusa asta seamana cu tine cand erai mica, spune bunicul. Perfect, nu gluma, pana si coditele iti stateau asa! rade el.
Ultimul care deschide cadoul este tatal copiilor.

Lego - Star Wars - Jek-14 Stealth Starfighter– Star Wars, spune emotionat la culme barbatul in toata firea. Abia astept sa-l montez!
– Pai ce mai astepti? Hai sa ne jucam, spune bunicul razand. E atat de bine sa redevenim copii uneori, razand si jucandu-ne pur si simplu. Cred ca activitatea asta e asa, ca un fel de peeling pentru suflet (ca tot am vazut „Ce se intampla doctore”), curata stratul de celule moarte si-l  reimprospateaza, pastrandu-l tanar un timp mai indelungat.
Prin urmare jucati-va dragi adulti excesiv de seriosi, jucati-va cat puteti de mult si de des, alaturi de copii vostri si va recomand sa vi-i faceti si voi parteneri de joaca pe cei mai buni prieteni ai mei, „verii” de la Best Kids.

****

Pregatiti-va pentru ofertele de Black Friday de la Bestkids! Pe 29 Noiembrie veti avea parte de surprize placute din partea magazinului vostru preferat de jucarii si accesorii pentru copii!”

Anunțuri

Un gând despre “Povestea rotii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s