O fi bine, o fi rau?

Nu ma cheama Grivei… nici Azorel si nici Labus, macar… Nu ma cheama in nici un fel, de fapt si de drept. Asta nu este un lucru rau, in definitiv. Cand cineva are treaba cu mine imi spune „Cutu-cutu”, iar cand vrea sa ma alunge, „Mars, potaie”. Prin urmare lipsa unui nume nu dauneaza grav comunicarii cu specia pe doua picioare. Eu sunt un animal cam batran si bine pozitionat intre blocuri, astfel incat mancarea vine singura la mine. Mie nu-mi ramane altceva de facut decat sa … filozofez. Asta cand nu dorm! O perioada m-am gandit la soarta maidanezilor, apoi, la Rosia Montana… subiecte mult prea serioase pentru sufletul meu candriu de papugiu boem. Eram asadar in cautare de ceva mai usurel, cand …   tolanit fiind in locul meu preferat pe trotuar, am auzit o convorbire intre doi bipezi care mi-a servit la bot subiect de reflexie pentru inca vreo cateva zile de-acum incolo. Ea, dama bine, adica , bine, bine… si mie mi-a placut, iar eu stau in patru labe si ma uit de jos!…  El, tip impozant, dar cam la varsta mea, adica, blana alba…! Convorbirea a decurs cam asa:
– Hani (!), trebuie sa ma duc la prezentarea de moda a lu’ Vanda! Mona mi-a dat si mie o invitatie.
– Ei, daca trebuie…
– Da, da’ am nevoie de card, iubitule…
– Dar spuneai ca ai invitatie! Pentru ce iti trebuie cardul?
– Glumesti, nu-i asa? Tare glumet mai esti tu, iubi, al meu. Hai, doar nu vrei sa plec cu mana goala de la un asa eveniment?!
– Bine, bine…
In acel moment iese din scara blocului o femeie intre doua varste, cu un aer incredibil de elegant. Trece pe langa ei, insotita de privirile admirative ale masculului cu blana alba si ale mele, bineinteles. Duduia-bine remarca privirile admirative ale barbatului si se inverzeste putin.
– Da un’ s-o imbraca asta, soro? se intreba ea in soapta. Milano? Paris? Eu imi iau cele mai scumpe piese de imbracaminte din orasul asta si omu’ asta tot dupa ea intoarce capu’!? Intr-o zi tot o sa-mi fac curaj si-o intreb, care-i Doamne iarta-ma secretul ei?
Ei bine, situatia asta mie mi-a dat apa la moara. Ma gandeam, oare ce face diferenta intre  cele doua femei, duduia-bine, intolita dupa ultimul latrat al modei, dar care nu este in stare sa ridice aceleasi priviri admirative cum o face cealalta, cea care se imbraca de la casa de moda „Second-hand” de la coltul strazii. Au de ce sa ne invidieze oamenii, pe noi, necuvantatoarele… Lucrurile sunt mult mai simple in lumea noastra. Umbli cu coada pe sus si mai si mirosi natural bine, te insotesc pana mai incolo si eventula ma razboiesc cu orice alt pretendent la inima ta, iar daca nu, imi vad de viata mea. Ce case de moda, prezentari, second hand-uri, carduri… Nimic din toate astea nu are valoare in lumea noastra. Ce-ti da natura este cel mai de pret! La oameni, nu! Treburile merg cu totul altfel. Ies din casa acoperiti complet cu straturi, straturi, care mai de care mai colorate, mai… nu-stiu-cum, straturi care starnesc adesea pasiuni mai mari decat cele din lumea noastra, a animalelor. Ce, cum, cat, de unde sunt intrebari pe buzele tuturor, nimeni nerealizand faptul ca se ascunde astfel ce mai important, coada si mirosul (!)! Haine si iar haine, vechi, noi, la moda sau nu…   Cred ca din cauza lor le-a cazut oamenilor blana din partile esentiale – n-o vede soarele, naparleste si dusa este! Apoi, le convine sau nu trebuie sa continue sa se acopere, ca doar n-or iesi goi pusca din casele lor! Si ajungem din nou la treaba cu acoperitul asta ce vine insotit de cantecul de rigoare, dupa cum am tot spus! Duduia-bine beneficiaza de posibilitati financiare nelimitate, dar nu gaseste de vanzare si stiinta de a purta straturile de haine. Vecina in cauza,  cu resurse economice limitate drastic s-a nascut, in schimb, din vreo eroare a naturii, probabil, cu un exces din acea stiinta de a purta hainele, astfel incat, ea arata impecabil, la orice ora din zi si din noapte si asta cu costuri minime! He,he, filozofia-i lunga pe tema asta!…
Nu spun ca la vreo doua zile de la discutia mentionata, dama-bine si-a facut curaj si s-a dus la vecina bine imbracata si a intrebat-o nevinovat:
Nu te supara ca te abordez astfel, dar nu am putut sa nu remarc eleganta ta… Am o mare rugaminte, spune-mi, te rog, care este secretul tau? Unde iti faci cumparaturile? Paris? Viena? Cum reusesti de fiecare data sa fii atat de eleganta, chit ca mergi la cumparat o paine sau la o piesa de teatru?
– E simplu… Nu bat casele de moda, nu am calcat in viata mea in afara granitelor si mai mult, nu am multe haine, dar ce am ingrijesc cu mare atentie. Am cativa prieteni buni care ma ajuta sa arat permanent impecabil, o masina de spalat performanta si un fier de calcat foarte bun.
– Eu nu am asa ceva acasa. Toate hainele mele le duc la spalatorie.
– Este si asta o varianta, dar daca pui putintel suflet in ingrijirea hainelor, le speli cu grija si le calci cu multa atentie, altfel se si aseaza pe tine, spune amuzata vecina.
– Bine, atunci recomanda-mi si mie cea mai buna masina de spalat si cel mai bun fier de calcat, daca asta este solutia.
Fier de calcat Bosch TDA503001P Sensixx'x DA50, Putere 3000W, Capacitate 350 ml, Generare aburi Turbo, Negru/Rosu [Edition Rosso]– Eu am apelat totdeauna la produse Bosch. Am o masina ceva mai veche Bosch, care isi face
inca treaba foarte bine. In ceea ce priveste fierul de calcat, tocmai am gasit cea mai buna oferta existenta pe piata, un produs din gama Edition Rosso, dotat cu sitemul Advanced Steam System, adica o distribuţie optimizată a aburului datorită unui nou design avansat al tălpii. Are un rezervor mare, usor de umplut, 3000 de W, putere, abur la 45, plus abur vertical…. Ti-l recomand cu toata increderea. Si intre noi fie vorba, ma pricep la asa ceva, am fost calcatoreasa la casa de moda Vanda.
***
Complicata mai este viata oamenilor. Cine o fi zis ca viata de caine-i rea? Se vede ca nu a experimentat-o pe propria piele! Si revenind la oile, pardon, doamnele noastre, stiti care a fost rezultatul acestei convorbiri? Duduia-bine a cumparat instrumentul magic recomandat, a facut o selectie zdravana la straturile exterioare si „le-a naparlit” pe cele extrem de greu de calcat, pastrandu-le pe cele mai simple care au avut darul de a o propulsa semnificativ pe treptele elegantei, ridicand-o mult in ochii tipului cu blana alba. Acestuia i s-a ingreunat cardul altadata suferind, astfel incat, multumit de progresul inregistrat de prietena lui a oficializat relatia lor, pastrandu-si totusi obiceiul de a-si arunca ochii cu jind prin vecini, faptul acesta mobilizand-o suplimentar pe consoarta lui.
Hei ce inseamna un instrument de valoare si cum poate el sa schimbe viata oamenilor in bine! Si ce fericiti suntem noi cainii fara astfel de probleme existentiale!
Ei si apropo de calcat…. ne mai auzim noi…

Articol scris pentru SuperBlog 2013 proba 23 propusa de furnzorul de electrocasnice numarul unu din mediul online.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s