Scrisoare de la Mos Craciun

Dragul mosului, renul lui tata, tare mai sunt obosit. Am mers si-am tot mers, cizmele m-au ros, cureaua mi s-a rupt, sania cam scartaie… Tare mai este grea viata asta. Si burta mea e tot mai greu de carat, ca sa nu mai vorbim de sac!  Nu crezi ca ar trebui sa ne pensionam? Chiar si tu, Rudolf, cam scartai in ultima perioada, fara suparare! Nasul tau nu mai lumineaza, simtul tau de orientare s-a cam prafuit… Anul asta, hai, ca ne-am descurcat pana la urma. Am cam intarziat noi, dar atunci cand vii cu sacul plin, lumea e dispusa sa ierte multe. Da, dar pana cand or sa ne ierte? Ne facem de ras si copilasii n-or sa ne mai bage in seama… nu vor mai scrie scrisori, nu ne vor mai lasa prajiturele, nici nu se vor mai gandi la noi… Groaznic!
Craciunul in cele mai frumoase povestiriStii ceva, renule? Stii la ce ma gandeam eu zilele trecute citind cele scrise de copilasi? Daca ar trebui sa scriu eu o scrisoare catre Mos Craciun, oare ce as cere? Stii ce mi-ar place?  Eu l-as ruga pe Mosu’ sa-mi aduca … o bunicuta care sa-mi faca prajiturele cu ovaz in fiecare sambata si cu ciocolata, duminica, o bunicuta cu par alb ascuns de o boneta inflorata, o bunicuta cu glas bland care sa-mi citeasca toate povestile scrise pe lumea asta … Stii ce-mi plac povestile, Rudolf? Mult, mult de tot!  Uite eu nu plec nicaieri fara cartea Crăciunul în cele mai frumoase povestiri! E talismanul meu norocos, ceasca mea de cafea pentru drum. Citesc “Scrisoare de la Moş Crăciun” de MARK TWAIN si mai impart cateva cadouri, mai rasfoiesc “Spiriduşii Crăciunului” de CHARLES DICKENS si imi adun fortele pentru inca zece copii… Ti-am povestit cum intr-o zi i-am dus o minge lui Mark Twain? A aruncat cat colo creioanele si aplecat sa bata mingea…N-a lasat-o din brate vreo cativa ani. Noroc ca la un moment dat s-a spart si s-a reintors la creioane, altfel…  In schimb Charles Dickens, nu era asa. Tare mai era cuminte copilul asta! … Da, cred ca o bunicuta mi-as dori de la Mos Craciun si cate o poveste in fiecare seara, la culcare!
Ei, dar de ce te strambi la mine renu’ lu’ tata? Omul la batranete aluneca in partea cealalta a balansoarului, ajungand sa vada lumea la acelasi nivel cu un copilas! Pai atunci, oare de ce sa nu dam sfoara-n-tara ca si batraneii astia asa ca mine sa poata scrie scrisori catre Mos Craciun si acesta sa le poata indeplini si cele mai tainice dorinte. Crezi ca ar fi rau? Ce-ar putea sa-si doreasca ei, batraneii ca mine? Probabil ca cei mai multi ar vrea sanatate… Daca tot avem o fabrica de jucarii la aici, in Laponia, ce-ar fi sa construim o fabrica de produs … sanatate. O ambalam in doze nici prea mari, nici prea mici si o punem in brad, la Craciun. Legate frumos, cu fundite rosii norocoase… Ce zici, renule morocanos? Crezi ca bat campii? Trebuie sa ma pensionez, nu-i asa? Sunt batran…

Articol scris pentru SuperBlog 2013, proba 25.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s