…Kahverengi…

logo_marketonline_mic– Singurul defect pe care mi-l recunosc in momentul asta, chipesul meu ghid, este lipsa imaginatiei, isi explica tanara nemultumirea care-i unise sprancenele intr-o linie continua deasupra ochilor ironici. Estetic vorbind, nu a fost pe gustul meu. Iar istoric? … palatul asta-i mort de-a binelea! Nu mai tresalta nimic in el, mai adauga ea rautacios spre tanarul care-si pusese la bataie toate resursele pentru a o face pe fata cu aer nordic sa aprecieze ceva, ceva in Istanbulul lui drag.

Un fulger ii adanci culoarea ochilor tulburator de albastri:

–  Si ce ai considera tu impresionant, Kahverengi, fata cu ochii cafenii?

–  N-am idee. Tu esti gazda, Faruk… E treaba ta sa ma dai pe spate… mai adauga ea rece, golaneste luand-o inainte cu mainile afundate in buzunarele blugilor.
O idee nebuneasca ii mai indulceste trasaturile aspre si tanarul grabeste si el pasul.

– Ei, atunci… sa te duc la o cafea turceasca. Stiu un loc… special… zambi el.
–  Daca zici tu…

Urca amandoi in masina si el porneste ganditor, cu ochii fixati incapatanat pe sosea. Opreste in fata unei cladiri vechi, cu nimic mai putin dezamagitoare pentru Ala, blonda pretioasa, nascuta, crescuta si educata in metal, sticla si spatiu virtual. Ea si-a dat seama ca a intrecut masura, astfel incat replica acida i se stinge in ochii mari, cafenii. Il urmeaza fara nici o vorba pe culoarul intunecat, mirosind a parfum de lamaie si vag, a cafea. Locul ii da fiori si fara sa vrea un val de indoiala prinde forma in sufletul ei, turnandu-i plumb in picioare. Isi trece palmele transpirate de-a lungul peretilor … Suprafata e moale si calda, chemand, parca…

„Prostii!” isi scutura ea capul, marind pasul pentru a- l ajunge din urma pe Faruk. Se oprira in fata unei usi grele, bogat ornamentata.

– Ai spus ca vrei ceva impresionant…, spuse el, luand de undeva o sticla de parfum de lamaie  si turnadu-i cateva picaturi in palma dreapta, apoi in stanga si intr-un final pe frunte, dupa obiceiuri de el stiute.

Incaperea in care intrara era larga, impartita in insule mai mari sau mai mici, de canapele joase si perne moi gupate in jurul unor mese scunde de lemn roscat. Mirosea a cafea, condimente si tec. Covoare groase, lampadare, lumanari, soapte… atmosfera era de poveste. Deasupra tuturor alunecau siluete tacute, fete desculte, invelite in voaluri,  purtand tavi aburinde. Au fost condusi la una din putinele mese ramase libere.

– Cafeneaua asta are aproape 400 de ani si din cate stiu eu,  aici s-a facut prima data cafeaua turceasca… Da, draga mea, stiu… Ai vazut si locul unde s-a facut prima branza de capra! … sopti iritat Faruk. Nu asta e chestia impresionanta, fiica dreapta a secolului 21! …. Nimeni nu stie de ce, dar locul asta functioneaza ca un fel de autobuz fara directie si fara statii fixe… Intri, bei o cafea si cobori… Iar de coborat, nu stii niciodata unde… sau cand… si sa stii ca nimeni nu a aflat nici cum
– Hai, ca m-ai facut curioasa, zambeste ea fara sa dea vreun semn ca l-ar crede. Parca am fi in Twilight Zone

O fata cu ochi negri se apropie de ei cu o tava pe care abureau doua ibrice de cupru. Mainile ei pline de bratari cu luciu metalic aseaza gratios tava pe masa lor. Potriveste cestile minuscule pe farfurii, descopera recipientele cu prafuri colorate si foarte parfumate, aseaza linguritele fine din metal rasucit… Odata totul regizat, le face semn sa se bucure de cafea si dispare de langa ei. Totul s-a petrecut in perfecta liniste, cu miscari fluide care nu au deplasat nici macar o singura bratara din locul ei!

– Asta e cu siguranta impresionant! spuse Ala… Dar noi nu am comandat nimic!

– Nu se comanda aici. Nu exista meniu, nu exista vreun alt fel de mancare. Doar cafeaua asta si dorinta oamenilor de a gusta necunoscutul. Asta este tot… Dar sa servim si sa vedem ce ne pregateste noua licoarea asta magica. O prepar eu? Ai incredere?
– In materie de cafea, eu nu stiu decat sa apas pe un buton !

– E bine si asa, daca ai butonul potrivit! rade el. Dar aici nu-l avem. Prin urmare incerc eu astazi sa-ti prepar cafeaua.

https://i1.wp.com/s26.postimg.org/bvmhfaavd/okke7.jpgCu miscari lente, ritualice ia servetelul din dreptul lui si il desface starnind un val de miros de cuisoare. Isi sterge minutios degetele, apoi le scutura bine sa se usuce. Cu doua degete prinde cateva fire de condiment roscat si le presara intr-unul dintre ibrice. Inspira adanc… Adauga in apa o masura de cafea privind concentrat spre Ala, incercand parca sa o cantareasca, sa-si dea seama ce i-ar face placere. Mai presara  putin praf galbui … apoi un alt condiment si pare in sfarsit, satisfacut. Ia una din linguritele de metal contorsionat, o inmoaie in cafea, apoi o introduce in cutia cu zahar. Cateva cristalele se lipesc de ea, apoi ajung in licoarea bruna.  Ibricul ajunge intr-un final in vasul de nisip fierbinte din mijlocul mesei.  Caldura radiaza dinspre el purtand cu ea valuri de arome Repeta ritualul cu celalalt ibric, apoi, in momentul in care spuma bogata, maronie prinde viata, roteste de doua ori vasul si toarna repede cafeaua in cescute.

– Usor, usor… ii domoli el nerabdarea. Trebuie sa tii minte ceva. Acum nu ma crezi, dar ceva se va intampla. Eu am mai trecut prin asta. Un lucru trebuie sa tii minte. Uite cescuta asta mica… nu o lasi din mana, indiferent ce se intampla! Este foarte, foarte important. In ea iti va ramane cafea si oricat de putina va fi, ea te va ajuta sa te intorci aici. Te rog, retine! mai adauga Faruk pe un ton in care se strecoara acum note de spaima si parere de rau.

Ala nu mai asculta cu atentie. Se lasa furata de clipa. Prinde ceasca in palma si o duce la buze. Licoarea extrem de aromata ii hraneste simturile facand-o sa alunece usor, usor in timp si spatiu… Aerul rece ii biciuieste obrajii si mainile dezgolite. Isi da seama ca este undeva, afara. Deschide ochii si sufletul i se goleste brusc… nu mai recunoaste nimic in jur…
Iar cescuta de cafea care-i asigura legatura cu prezentul ei… nu mai e…
– Șeherezada…! Șeherezada, unde esti? Astept cafeaua si continuarea povestii… acum,  sau unde iti stau picioarele iti va sta si capul,  aude o voce aspra, nerabdatoare…

–––––––-
…  inchid cartea, jinduind dupa o cafea aromata, neagra ca iadul, tare ca moartea si dulce precum dragostea… Nu? Parca asa se spune … Bat din palme, sau mai bine zis apas pe-un buton si duhul oriental al cafetierei imi indeplineste porunca cat ai clipi din ochi…

okka-cafetiera_premiu_superblogNimic deosebit in zilele noastre… o promotie la cafetiere, un click pe Magazinul MarketOnline.rocel mai usor cos de cumparaturi  posibil si o tovarasa matinala, intotdeauna proaspata, intotdeauna prezenta si mai ales … aromata…  cafetiera Arzum Okka.

    – Spune. Seherezada, vreau sa aud continuarea povestii!…
    Articol scris pentru SuperBlog 2015, proba 1
Anunțuri

13 gânduri despre “…Kahverengi…

      1. daca au fost mai bune sau nu, juriul si-a spus cuvantul! Premiul ti-a revenit tie, asa ca bucura-te de el, restul nu mai conteaza! De fapt, mai conteaza ceva…sa continui sa scrii, faci o treaba buna! o seara placuta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s