Cat consu……?

certificat energeticUsa se ridica fara zgomot si Al intra in casa furtunos.
– Honey, I’m home!… striga el de parca cineva l-ar fi asteptat cu masa. Imediat se aprind luminile si porneste sistemul de ventilatie pe holul foarte ingust. Isi dezbraca salopeta verzui metalizat, o pune in containerul ce se casca langa usa, trece prin perdeaua dezinfectanta si patrunde in incaperea ce-i servea drept dormitor, bucatarie si baie. Scotoceste in buzunarul combinezonului si scoate o cutiuta.
– Ei, ia sa vedem ce-avem noi aici?! Marfa de contrabanda…! isi spune Al, scotand la iveala cu atentie, un ou.
Formeaza un cod pe ecranul masinii de gatit si sparge oul in tigaia albastra ivita in dreapta sa. Il mananca cu o satisfactie evidenta, alaturi de cateva cubulete de rosii presate.
– Oooh, ce gust! Ca pe vremea bunicii… zambeste el nostalgic. Isi mai ia un concentrat de desert si se pregateste de culcare.
– Noapte buna, Honey! spune el.
– Astazi ai depasit cota de curent alocat cu 21 %, folosind plita 11 minute dupa ora 21. Prin urmare, maine va trebui sa te trezesti cu o ora mai devreme. Iluminatul si sistemul de ventilatie se vor opri la ora 6… Noapte buna, Al… se aude o voce metalica.
– Bine, Honey… mormaie Al si adoarme aproape instantaneu, fara sa se gandeasca prea mult la spusele computerului administrator.
A doua zi fu trezit devreme si pleca pe intuneric. Banda transportoare il lasa la doi pasi de birou.
Scaneaza cardul si usa se deschide intr-o explozie de lumina. Inauntru iar e prea cald. Precis a uitat cineva sa opreasca incalzirea peste noapte… Incepe sa transpire, asa ca isi seteaza combinezonul pe ventilare. Porneste antichitatea de cafetiera a Emei, sperand ca licoarea bruna cu gust de arsura sa- l trezeasca mai bine decat o fiola de B55. Toate cele 22 de terminale de comunicatii bazaiau. Se aseza la masa lui, incercand sa se concentreze la finalizarea proiectului pentru sistemul nou de recuperare a litiului. De cand Honey i-a spus ca si-a depasit ratia de energie, a ramas cu o nedumerire. Rationalizarea energetica i se paruse mai degraba o propaganda electorala decat o realitate imediata, pentru el, un barbat singur, ce nu-si pierdea timpul pe acasa. Si asta, cu atat mai mult cu cat la birou, nimeni nu parea sa- i dea importanta.
Mai avea o gura de cafea cand in incapere intra Ema.
– Ave Cezare, spuse ea.
– Buna dimineata si tie. Am facut cafea. Poftim… ii intinde el un pahar. Pot sa-ti pun o intrebare?…
– Ihi…
– Si tu ai cota de energie?
– Pai nu are toata lumea? Tu pe ce lume traiesti, dragul meu!?
– Si fabricile au?
– Bineinteles…. Unde vrei sa ajungi?
– M-am tot gandit… si am facut chiar si niste masuratori… Si stii ce ma intreb? Biroul asta al nostru… cat o fi consu….
– Sssss…opreste-te. Nu mai continua! spuse fata pe un ton alarmat, uitandu-se spre camerele de luat vederi care impanzeau incaperea.
Nu apuca sa mai spuna nimic, pentru ca trei vlajgani intrara in incapere si pusesera mana pe el. O intepatura in umarul drept si intrebarea-i ramase atarnata fara vreun raspuns intr-un colt al mintii. Urmatorul lucru de care fu constient era durerea de cap si racoarea din incapere… Cateva soapte se auzeau de undeva din spatele lui:
– Asta-i smecherul ala cu proiectul….?
– El e…. ala de-o reguleaza pe «Ave»…
– N-a fost prea destept de-a cazut in ispita… ! Na, ca acu’ altii-l reguleaza pe el! se auzi o voce satisfacuta.
– Ei, n-am stiut ca esti invidios! Ia uite la el pe cine pusese ochii….!
– Cine dracu’ ar fi crezut ca astia si-au pus soft de manipulat consumurile?! Dar odata si odata tot trebuia sa li se infunde! se auzi o voce molcoma.
– Sper…. altfel uitam culoarea soarelui… Deja… de doua zile….
Asculta cu ochii inchisi incercand sa- si pacaleasca durerea de cap prin metoda lui, respiratia beta. Intr-un final, cuvintele celor din jur prinsera forma in mintea lui. Deschise ochii imediat si tasni in picioare fara sa se gandeasca. O durere ascutita anula tot efectul respiratiei beta. Se afla intr-o incapere scunda, asemanatoare unei inchisori de prin anii 1900. Gratii inalte il separau de tovarasii vorbareti de adineaori.
– O facut ochi, pustiul! zice unul din ei.
– Si si-o belit si capul… rade altul.
Al numara cinci barbati inchisi fiecare in cate o celula. Erau nerasi si nu miroseau prea bine.
– Te-a apucat si pe tine masuratu’ consumurilor, mai naroade?… zice cel mai in varsta dintre ei.
– Auzi la el… Parca a fost singurul narod! Noi la ce-om fi oare aici, la racoare, cum se zicea pe vremuri…?!
– Vad ca voi stiti de ce sunteti aici. Eu habar nu am… isi facu loc Al sa vorbeasca.
– Pai, hai sa te informam, baiete. Astia pe care-i servesti tu cu atata pricepere, GDFS, s-au mentinut pe piata, falsificand rezultatele masuratorilor de consum. Adica ei consumau si de zece ori peste cota legala. Cu au reusit? Simplu… Au facut un programel, de fapt eu l-am facut, dar avea alt scop la momentul respectiv, prin care consumul se mediaza cu totul altfel decat prevede legea si l-au instalat in cititor… Nimeni nu si-a dat seama de nimic, pana zilele trecute. Un grup de inspectori, a introdus o variabila in sistem si rezultatul a fost cu totul altul decat cel prognozat…. Concluzia? Soft trucat… Posibil inchisoare pentru responsabil… Inchiderea companiei… Chestii grele. Sefu mare a avut insa „noroc” ca inspectorul cu descoperirea s-a imbolnavit… Prin urmare are un ragaz de doua saptamani pana la comunicarea oficiala a rezultatelor testului. Ghici ce va face? …. Bagajele pentru Zona ASK. Totul e transformat in cash… Il asteapta o viata buna, ma gandesc, mai adauga cel invarsta, amar. Noi ramanem… Platim daunele… Scrie in contract….
– Si noi stam aici ca prostii ca ei sa aiba timp suficient, mai adauga un altul.
– Si nu putem face nimic? intreba Al.
– Pai asta discutam noi inainte sa apari tu. Ar cam fi ceva… Avem insa nevoie de un comunicator. Poate ai vreo idee…
– As avea ceva… spune Al si scoate o cutiuta dintr-un buzunar ascuns…
– Marfa de contrabanda, ridica el din umeri. Cu cine luam legatura?
– Sun-o pe amica ta, Ema. Ea stie despre ce e vorba. Fiind nepoata sefului mare, are statut special… Si, mai nou, se pare ca are si drept de semnatura! Spune-i ca folosim planul 3, mai adauga batranul.
Al se uita la ei de parca nu vorbeau aceesi limba. Nu-i venea sa creada ca ceva de o asemenea amploare se desfasura sub ochii lui. Si el … lemn. Nu banuise nimic! Nu o «regula» pe Ema, dar ea era prietena lui! O suna si ii spuse de Planul 3. Ea inchise repede, dar paruse usurata sa-i auda glasul.
– Si in ce consta Planul asta, 3? intreba Al curios.
– Hai sa te luminez tot eu, ii raspunse batranul. Am luat legatura mai demult cu niste auditori energetici de la Enermed si le-am povestit situatia noastra. Ei au o echipa care face termografie in constructii. Expertii lor ne-au ajutat sa facem un plan de reducere a consumului. Ema ne va ajuta sa- l punem in practica. Ce vom face? In primul rand vom vinde trei sferturi din terminalele de comunicatie, adica nu mai putin de 121! Apoi vom instala un program de climatizare cu zona de zi – temperatura de maxim 22 de grade si de noapte, cu 14 grade. Apoi vom renunta la printere si la imprimarea pe suport celulozic, pe care cred ca suntem singurii care o mai folosim in zilele noastre, din comoditate, probabil. Geamurile, sunt si ele pe lista…le schimbam cu unele noi, eficiente, prevazute cu un sistem interesant de ventilatie , ce poate preincalzi sau raci aerul din interiorul foilor de sticla. Astfel, consumul la climatizare scade si cu 25 %! ….Ce mai era pe lista?
– Acoperisul… Izolam putin planseul… Si prizele, sunt contorizate separat. Daca se depaseste consumul alocat per priza, se inchide. Simplu, fara discutii… Nu vor mai fi „uituci”…
– Am facut un calcul. Cu toate aceste schimbari, noi zicem ca atunci cand va veni iar echipa de inspectori, masuratorile vor demonstra ca ne putem incadra in normele de consum.
– Toate astea sunt bune si frumoase pe hartie, dar cu ce fonduri lucram?
– Asta-i meritul Emei. Expertii nu au fost scumpi, cum te-ai astepta de la oameni cu renumele lor. Apoi a gasit cumparatori pentru toate lucrurile la care renuntam noi, plus fondul ei de pensie si ala e substantial, sa stii. De, nepoata de Mare sef!
– A, dar nu i-ai spus gaselnita numarul 1! Izolam planseul, dar… facem o gradina deasupra. Si bagam si niste panouri solare. Maxim de eficienta!
– Bine, bravo, grozav plan! spuse Al intinzandu-se pe salteaua din celula lui. logo_Avizez-ENERMED IMPEX SRLSi noi cand iesim de aici?
– Pai, asta e o problema…. Nimeni nu stie unde suntem. Nici macar noi… Inchisoarea asta nu exista pe nici o schita… nicaieri…!

Articol scris pentru SuperBlog 2015, proba 6, la indemnul  Avizez.ro.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s