Mosule, tu esti?

– Nu se poate!? Mos Craciun, tu esti? sopteste tanara soferita de-a dreptul ingrozita, cu lacrimi siroind in nestire pe obraji… Ti-am stricat sania… Imi pare rau!… Si renii tai! repeta ea absurd…
Batranul nu reactiona. Capul i se aplecase pe umarul drept, iar ochelarii ii cazusera in drum, cioburile lor lucind ca niste picaturi  de ploaie in lumina farului. Nu parea sa fi patit nimic, se gandea femeia… Fata ii era inca rumena, doar corpul ii intepenise cumva intr-o pozitie nefireasca… Iar ochii, ochii ii ramaneau cu incapatanare, inchisi, orice ar fi spus ea. Nu avea curaj sa faca nici un pas, ca si cum ar fi stat intr-un castel din carti de joc. Astepta… Spera sa fi fost doar un vis urat… dar nici sa se ciupeasca nu avea curaj.
In sfarsit vine ambulanta cu un vaiet sinistru care ii aduce la suprafata toti demonii trecuti, prezenti si viitori, adancind spaima care-i rodea sufletul… Apare si politia, la fel de zgomotoasa. Femeia isi pune mainile la urechi, incercand sa domoleasca sunetele si un tremurat sinistru ii coboara dinspre urechi spre calcaie:
– Nu l-am vazut! … Chiar nu l-am vazut!… sopteste ea intruna. Nu l-am vazut!…
Are o vanataie urata deasupra ochiului drept si o pata rosie i se lateste pe umarul stang, pornind catre incheietura mainii.
– Renii au fugit… N-au patit nimic, sa stiti, le spune ea celor de pe ambulanta fara sa se miste nici macar un pas.
Medicul se uita la ea, apoi, in timp ce se ocupa de batranul inconstient, ii face semn asistentului sa-i administreze un calmant. Femeia nu protesteaza, e inca in soc, murmurand intr-una.
– Are un traumatism cranian, o fractura de membru inferior stang si ceva contuzii, ii spune medicul politistului. L-am stabilizat si il luam…. Ce nebunie! ridica ea din umeri. Sa mergi cu sania prin traficul asta infernal de pe DN 1! Oricand putea sa i se intample ceva! Caii  saniei probabil au fugit Femeia e inca in soc. Trebuie tinuta si ea sub observatie.
– Bine, duceti-i la spital. Noi ramanem sa ne facem treaba aici… raspunde politistul.

Ajunsa la spital, Mara, autoarea accidentului, ramasese complet dezorientata intr-un salon. Statea la marginea patului, bataindu-si picioarele si incercand zadarnic sa-si dea seama unde este si de ce. Calmantul ii incetinise reactiile, astfel incat acum nu era in stare sa-si formuleze vreun gand clar. In jur era liniste, curatenie si un alb reconfortant. Incet, incet, odata spaima invinsa, incepu sa-si revina fiind capabila sa analizeze ce s-a intamplat.
Era imbracata intr-o pijama urata si doctorul ii spusese ca nu pare sa aiba nimic serios, desi trebuia tinuta cel putin 24 de ore sub observatie, pentru a fi sigur ca totul e in ordine. Acum tot ce mai putea sa-si doreasca era sa afle noutati despre batranul pe care-l accidentase, dar toata lumea se uita ciudat la ea atunci cand intreba de Mos Craciun. Se mira cum de nu-l recunoscuse nimeni in afara de ea. Avea ea ceva special, oare… poate sa fi fost mai infantila, sau ce naiba o fi insemnand asta? Lumea nu mai crede in Mosi aducatori de cadouri? Craciunul s-o fi transformat intr-o sarbatoare strict comerciala? Ce se intampla, oameni buni? ii venea ei sa strige, sa zgaltaie pe toata lumea. Voi nu va dati seama? L-am omorat pe Mosu’…! Nu mai avem cadouri, nu mai mananca nimeni prajiturelele cu lapte! Traiasca supermarket-urile! Cumparaturi fericite!
Intr-un final reusi sa afle ca batranul isi revenise, dar avea un picior fracturat in mai multe locuri si in momentul cand va fi stabilizat, va suferi o operatie prin care sa-i monteze o nu-stiu-ce-tija de sustinere a osului. Cu sufletul ceva mai usor, cauta salonul lui si se indreapta intr-acolo.  Ramase minute bune in fata usii, pana sa-si faca curaj sa intre. Ca trasa de un fir invizibil, pasi inauntru. Batranul statea intins pe-un pat cu piciorul prins in niste mecanisme complicate. Ii auzi pasii si deschise ochii.
– Tu esti domnisorica ce mi-a facut asemenea pocinog? intreaba el pe un ton ce se dorea suparat.
– Eu sunt.
– Deci dumitale iti va multumi toata lumea pentru lipsa cadourilor de Craciun!
– … Ooof…Prin urmare, chiar esti Mos Craciun!!! spune ea pe un ton oarecum usurat. Toti imi spuneau ca m-am lovit la cap si aiurez. Incepusem sa o cred si eu.
– Daca imi mai arati tu pe altcineva cu sanie zburatoare, desi intre noi fie vorba, acum e praf si pulbere, sanie trasa de reni, vreau sa zic, atunci nu sunt Mos Craciun, raspunde batranul glumet. Si totusi, daca am dreptate si chiar sunt Mos Craciun, atunci avem o problema: Craciunul este peste o luna, iar piciorul meu nu se repara pana atunci. Cineva va trebui sa-mi ia locul anul aceste si sa imparta cadouri. Ma tem ca esti singura in masura sa organizezi treaba asta….
– Da, Mosule, fac orice trebuie facut! spuse Mara repede.
– Pai, ai un grup de cunoscuti, banuiesc…. Vorbeste cu fiecare in parte sa joace rol de Mos anul asta… N-avem ce face! Si ei sa vorbeasca cu altii, cunoscutii cunoscutilor lor… Si tot asa. Sa nu lasati pom de Craciun fara daruri! Nu stiu de unde faceti rost de jucarii si alte lucrusoare. Va descurcati voi, sunt sigur. Pe mine ma dor toate oasele astea batrane si sfaramate si nu vreau decat sa dorm acum. Sunt convins ca va descurcati voi. Eu am vorbit prea mult pentru durerea mea de cap. Du-te si gandeste-te cum procedezi, mai adauga el pe un ton obosit…
Mara s-a dus… A umblat pe la toti cunoscutii… apoi pe la banci… apoi iar la cunoscuti… S-a reintors la banci… Umbland asa a descoperit o oferta senzationala la o banca, Banca Transilvaniei. I-au pus la dispozitie cu multa generozitate 5000 de euro pentru a indeplini visurile tuturor celor aflati in pericol sa-si piarda Craciunul din cauza greselii ei. Mai bine zis, a celor din preajma ei, mari sau mici. Cu ajutorul consilierilor bancii a descoperit cardul Star Forte potrivit pentru veniturile ei, dar si programul STAR atasat acestuia prin intermediul caruia beneficia de foarte multe avantaje concretizate in reduceri la peste 8000 de magazine si cumul de puncte! Mai exact, intre 0,3 si 5 % din cumparaturi se intorceau la ea sub forma de puncte STAR, functie de magazin. In esenta si mai multe cumparaturi! banca transilvania sponsor superlog proba 2015Unde mai pui ca fiecare magazin venea in intampinarea cumparatorului cu rate fara dobanda, 2, 3, 6 sau 12… Si-a anuntat si prietenii, apoi au inceput sa faca liste, corespondente, programari, aproximari, calcule peste calcule… Doamne cat de greu este sa fii Mos Craciun! Prin urmare, din cauza asta el vine doar o data pe an! Pregatirea poate sa-ti ia muuult timp! Au inceput cu cei mici,mici, intrand la Noriel, la VarunaS, Imaginarium … Apoi au venit randul adolescentilor nabadaiosi, pentru care au apelat la DHS, Terra Sport, Bigotti, CCC, RVL… Si daca tot au intrat pe acolo, au mai gasit cate ceva si pentru cei mai mari, doamne si domni. Au poposit si in Ambient sau Dedeman, pentru amatorii de decoratiuni, la Carturesti, pentru bibliofili… Si intr-un final, la Ecco pentru o pereche de pantofi noi.
Toata lumea va fi incantata Craciunul acesta, chiar si cei care ar fi fost poate ocoliti de Mosul adevarat. De, noile ajutoare nu aveau evidentele lui, asa ca, pentru a nu gresi, vor oferit cadouri tuturor, buni sau rai. Dupa ce si-a planificat lucrurile, Mara s-a dus la spital sa-l vada pe Mos. Cand sa intre in salon, o infirmiera i-a spus ca batranelul a disparut fara urma, chiar inainte de a avea loc operatia programata. Nu a ramas decat un plic cu o scrisoare pentru fata care-l accidentase. Ei l-au deschis gandindu-se ca asa vor da de pacientul fugar, dar nu au inteles nimic din ce scria acolo.
– Eu sunt cea care l-am accidentat, spune Mara.
– Poftim… Atunci plicul e pentru tine, poate tu pricepi.
Mara il deschide si citeste:
«Draga Mosului,
Ai facut treaba foarte buna si pentru toti cei apropiati tie sau prietenilor tai va fi un Craciun memorabil. Cu siguranta ne vom mai vedea. Cred ca esti cel mai bun asistent pe care si l-ar putea dori orice Mos. Daca vei dori, ai un loc asigurat in Laponia, in echipa mea, cu conditia sa nu te mai urci la volan. Sa stii ca nu iti port pica, m-ai ajutat sa cunosc o multime de oameni buni, lucru pentru care iti multumesc din toate inima,
Cu drag,
Mosul.»…

Articol scris pentru SuperBlog, proba 7.

  • imagine de la http://www.codrosu.ro/wp-content/uploads/2009/11/wallpaper-fata-lui-Mos-Craciun-300×225.jpg
Anunțuri

Un gând despre “Mosule, tu esti?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s