Cea mai

Era Anul Domnului 601, treizeci si trei de ani de la venirea la putere a imparatului Alb in Tara celor o mie si una de branzeturi… O tara frumoasa si bogata, cu cei mai priceputi oameni in cresterea animalelor si inchegarea laptelui…
Trasura cu insemne princiare mergea hurduc-hurduc pe drumurile desfundate de mai bine de trei cicluri lunare, purtand cuvantul imparatului din sat in sat, din targ in targ, de-a lungul si de-a latul tarii… Cand se apropiau de cate un palc de case, tobosarul incepea sa-si bata toba, iar crainicul striga cat il mai tineau bojocii :
– Atentie, oameni buni!… Atentie, preacinstiti targoveti! … Inaltimea sa, Maritul Imparat organizeaza concurs pentru selectarea branzarului curtii. Toti fabricantii de branzeturi, mici si mari, sunt invitati sa participe. Juriului, compus din maritul imparat si preafrumoasele sale fiice, va evalua fiecare bucata de branza in parte. Castigatorul va fi denumit Branzarul Curtii si va avea parte de mare cinste si onoruri cat va trai in lumea aceasta. Atentie, oameni buni!….
Tara era denumita „a celor o mie de branzeturi”, dar branzarii erau multi, mult mai multi, astfel incat in ziua marelui concurs se adunase o mare de oameni la portile palatului. Imparatul, mustacea de satisfactie privind aglomeratia de sub ferestrele sale, ca doar nu degeaba era recunoscut drept cel mai mare mancator de branza din regat… si de departe si cel mai priceput, fiind in stare sa recunoasca nu mai putin de 2900 de tipuri de branza doar dupa miros. Fiicele lui ii semanau intr-u totul, astfel incat juriul concursului era unul chiar redutabil. Pentru inaltimile lor a fost pregatita o masa mare plina cu pahare de apa si pere… Fiecare concurent venea, isi prezenta produsul si-l oferea spre degustare… Pana seara s-au perindat mai multe sute de concurenti, nici unul dintre ei neridicandu-se la asteptarile juriului, spre marea dezamagire a imparatului. Vazand ca branzarii incep sa se imputineze si incercand sa ridice miza concursului, el a promis ca cel mai bun concurent va primi, pe langa onorurile cuvenite, mana fiicei lui mai mari impreuna cu jumatate din imparatie. O perioada au mai venit concurenti, apoi, din ce in ce mai putini. Cand aproape sa se intunece complet, se apropie de masa juriului un car tras de un bivol masiv. Din el coboara un tanar sprinten, cu cel mai mic calup de branza vazut vreodata. Imparatul zambeste:
– Asta-i tot?
– Da, imparate… Esentele bune vin in ambalaje mici, spune el arogant.
Imparatul gusta curios, o data, de doua ori… O plimba prin gura… O miroase… Nu-i vine sa creada. Pare a fi… branza perfecta… combinatia ideala de gust, textura, miros, culoare… Se topeste usor la temperatura fara a-si pierde forma, poate fi feliata impecabil, aroma de nuci si condimente fara nici cel mai mic adaos… Ce mai? Tot ceea ce isi dorise el in materie de branzeturi! … Fata cea mica, pierduta in ochii tanarului, gusta si ea zicand chiar inainte ca bucatica de savoare sa-i ajunga pe limba, ca-i chiar cea mai buna….
image

… Batranul isi trage sufletul…
– Hai, flacau, sa mancam ca mi-am pierdut suflul.
– Bunicule, dar termina povestea… L-au ales Branzar Sef? S-a insurat cu printesa?
– Da, baiete…
– Si ce branza a fost aia?
– Nu stiu. Nimeni nu stie… Inca nu am aflat-o cu certitudine, cel putin. Dar ceea ce stiu cu siguranta este ca ” cea mai buna branza din lume” trebuie sa fie aici, in tarisoara noastra, a celor o mie si una de branzeturi… Totul este sa avem bunavointa sa o cautam, mai adauga mosul invelindu-si bucata de mamaliga din farfurie intr-un strat generos de branza…
– Dar, bunicule, stii tu ca mai exista si azi concurs din ala ca la imparat? I se spune: Campionatul mondial al branzeturilor. El se desfasoara inca din 1957. Branzeturile sunt impartite pe clase, cum ar fi de pilda Cheddar proaspat, semi maturat, maturat, Colby, Monterey Jack, Mozzarella, Provolone… Sunt vreo 90 de categorii, mai tari, mai moi, din lapte pasteurizat sau nu, tartinabile sau cu arome, afumate, piperate, desert, integrale sau degresate…, spune copilul mandru nevoie-mare, aproape pierzandu-si suflul in graba de a spune cat mai mult.
– Dar de unde stii tu, mai tancule?
– Ca un fan branza mai verde ce ma aflu, trebuie sa ma informez, nu?
– Asa-i, dragu’ meu fan, asa-i… Pana te mai informezi tu pe gugalul ala al tau, ia lasa telefonul si mai pune-ti niste branza de capra peste mamaliga aia stinghera din farfurie… Nu-i asa ca asta ar putea fi a mai buna branza din lume, flacau?

Articol scris pentru SuperBlog, proba 21.

Anunțuri

4 gânduri despre “Cea mai

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s