din mosi stramosi…

Dragii mei jurati „fermecati”, intrebarea voastra m-a purtat departe printre amintiri si a deschis sertare parfumate de lavanda si zambete de copii pe care nici nu mai stiam ca le am!… Cu alte cuvinte,  m-a prins, m-a legat fedeles si m-a inghesuit intr-un colet cu destinatia anii 70-80…! Farmece, ce altceva?
Cum suna provocarea? Primele sfaturi intr-ale frumusetii ……
In ciuda unor reguli nescrise ale lumii noastre, prima persoana care m-a invatat ce inseamna frumusetea, nu a fost nici mama, nici bunica si nici macar vreo matusa cocheta, ca sa nu mai pomenim de vreo blogger-ita sau vlogger-ita cu multi abonati si asta pentru ca nu se inventasera pe cand aveam eu nevoie de primele sfaturi in domeniu… Vai de mine! Cand fac astfel de afirmatii trebuie sa urmaresc cu atentie sa nu am prin preajma vreun reprezentant al generatiei Smart! Altfel, mai mult ca sigur ar spune ca l-am cunoscut personal, daca nu pe Decebal, atunci macar pe Regalian, nepotu-su! O iau in considerare, de exemplu, pe fiie-mea, care stie tot-dar-absolut-tot-despre-orice de la prof-ul Google! Ce vreti sa spuneti ca nu ati auzit niciodata nevinovata intrebare: „pe vremea ta se inventase televizorul?”? Astfel de chestii m-au bantuit o perioada pana sa reusesc sa explic, documentat, cu poze (alb-negru!) faptul ca aveam pana si telefon (chestia aia cu roata in care-ti bagi degetele e telefon?), ca sa nu mai vorbim de pizza, ochelari de soare si blugi…
Dar sa incepem cu inceputul…
M-am nascut intr-un orasel de munte, plin de brazi, inecat in aer proaspat si mandru beneficiar al celei mai gustoase ape potabile de pe planeta. Undeva, pe o straduta laturalnica a astui oras mandru, exista o casuta mica, oarecum pierduta printre blocurile, e adevarat, nu prea-nalte nici ele, o casuta inconjurata de o gradina cu totul deosebita. Casa Florarului era scris undeva, pe o placuta innegrita de timp, cu litere mici, rotunjite si usor inclinate intr-o parte. Asa o stia toata lumea din zona, cu toate ca in gradina ei nu gaseai nici trandafiri, nici gladiole ori garoafe… nimic din ceea ce lumea ar asocia in mod normal cu o florarie! In schimb, daca voia cineva un buchet de, sa zicem, piciorul cocosului sau salvie, de margarete, cimbrisor sau lavanda, cu siguranta nimerise locul potrivit. Si mai mult decat atat, se gaseau flori proaspete sau uscate, decorative sau de leac, de pus in vaza sau intr-un ceainic,oricand, in orice sezon. Proprietarul acestei gradini de poveste, plina de taine, de mirosuri si de culoare era un batran, batran-batran, cu par alb, zambet sugubat si sprancene stufoase. Mos Alun, caci acesta era numele  lui, devenise un personaj de poveste, mai ales pentru noi, copii din zona. Ne intalneam adesea pe langa curtea lui si cocotati pe garduri il provocam sa ne povesteasca. Nu era nevoie de cine stie ce stratageme, caci era mereu gata sa ne spuna vreo istorie din tineretea lui, din carti sau din auzite. Cum ne vedea bantuind pe langa gradina lui, ne chema inauntru, ne asternea un pled pe prispa si ne aducea ceai si biscuiti. Apoi vorbea…. Si cand vorbea, timpul zbura cu noi stand cu gurile si urechile cascate. In mod curios pentru o gasca de copii zbantuiti, nu ne doream sa se mai opreasca. Stateam ore intregi spre bucuria parintilor care veneau pe rand, din cand in cand, sa vada ce facem. Eu eram favorizata in ceea ce priveste timpul petrecut cu Mos Alun. Parintii lucrau, bunica nu se pensionase inca, iar Mosu’ reprezenta varianta apropiata si de incredere pentru supravegherea a doua fetite nebunatice. Dimineata ajungea la noi acasa inainte de a ne trezi si ne pregatea licoarea lui de buna ziua, adica, apa la temperatura camerei in care punea cateva frunze de busuioc si le zdrobea usor cu dosul unei linguri.  Apa prindea un parfum proaspat, usor bisericesc, asa ii spuneam noi, fetele si cu ea ne spalam pe fata si ne clateam gura dupa pasta de dinti. Astazi i-am spune poate lotiune tonica sau apa de gura, atunci ii spuneam „apa de zi buna” si aveam convingerea ca dupa un asa ritual ne va merge bine toata ziua. Inca mai am convingerea asta, precum si un ghiveci cu busuioc…. Mos Alun nu pleca niciodata de acasa fara rezerva lui de plante, proaspete sau uscate pentru orice eventualitate. Isi confectionase singur, dintr-o haina de piele veche, o geanta de umar cu peste 10 compartimente. Dimineata, dupa ce luam un mic dejun chinuit, plecam sa batem dealurile de jur imprejur. Uneori ni se mai alaturau si alti copii, prieteni de-ai nostri, astfel incat Mosu se trezea cu o intreaga gasca de puradei dupa el. Dar nu ii displacea, ba din contra. Cu cat avea un auditoriu mai mare, cu atat vorbea mai entuziast. Stia tot ce se putea sti despre flora zonei, dar nici istoria locurilor nu ii era straina, astfel incat excursiile noastre erau presarate cu legende si povestiri, pe masura ce umpleam geanta cu frunze, flori si radacini de leac.  Umblam ore intregi, iar cand ne intorceam acasa veneam cu propria noastra punguta cu plante despre care stiam de unde le-am luat si aflasem cand si cum sa le utilizam. Aveam urzica pentru par si putina menta, salvie pentru dinti, nalba, galbenele si mustel pentru fata, dar si buchetele de lavanda pentru sifonier sau perne. Dansul a fost mentorul, sfatuitorul si povestitorul copilariei mele, a fost punctul de plecare si mai mult decat atat, baza interesului meu in domeniul botanicii… Si da, intr-un fel profund, a fost un membru al familiei mele, pentru ca nu doar legaturile de sange sunt cele ce unesc oamenii, ci si dorinta de a imparti timpul si cunostintele. El ne-a invatat pe mine si pe toti cei care stateau pe langa el, respectul fata de frumos, fata de natura, fata de lucrul bine facut, fata de munca, dar si fata de poporul in mijlocul caruia m-am format ca om.

De acolo a izvorat si respectul meu pentru o marca bine cunoscuta si de traditie: Farmec, o companie crescuta pe aceleasi principii si in aceeasi tarisoara cu atat de multe de spus lumii intregi. Eu, una, am invatat inca din copilarie sa urmaresc ingredientele dintr-un produs cosmetic in cunostinta de cauza si datoria mea este sa dau mai departe aceste informatii. De aceea ii invat pe cei de pe langa mine cum sa aleaga ingredientele furnizate de natura din produsele cosmetice. De exemplu, daca luam in considerare produsele destinate podoabei capilare, vom alege busuiocul si cimbrisorul din sampoanele antimatreata Farmec, pentru efectele lor de a restabili echilibrul natural al scalpului, de a lupta pentru eliminarea matretii si prevenirea reaparitiei acesteia, urzica si graul pentru ingrijirea unui par uscat, bambusul alaturi de extracte de brusture, salvie, coada calului, rozmarin si meteacan pentru un efect tonic si regenerant, pentru stimularea cresterii crema de maini si unghii cu argansanatoase a parului. Le povestesc si despre compusul activ principal din crema de maini si unghii sau din Crema antirid cu Argan, uleiul miracol ce hraneste tegumentul, creeaza o barieră impotriva evaporarii apei din tesuturi si în felul acesta asigura o piele moale si hidratata pentru mult timp.

Ore intregi as putea vorbi si eu despre pasiunea mea pentru calitate, pasiune pe care Farmec o hraneste permanent cu noi si noi game de ingrijire Farmec, produse romanesti care ne rasfata pe noi femeile plaiurilor mioritice si nu numai,  ajutandu-ne sa ne pastram atuurile: frumusetea si increderea in noi.

Articol scris pentru Spring SuperBlog  2017, Proba 3

Anunțuri

Un gând despre “din mosi stramosi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s