Idei

Copil fiind si privind lumea de la doar putin peste un metru, imi doream sa plec, sa zbor, sa ajung sa cuprind cat mai mult din vastitatea pe care doar o banuiam, sau mai bine zis, o construisem in mintea mea. Ochii mei spre lumea larga erau fratii Grimm, apoi Dickens, Faulkner, Austen,  Fitzgerald, Proust si multi altii. Biblioteca era terminalul meu. Zburam in cate o carte si ma absorbea cu totul scuipandu-ma afara cateva zile  mai tarziu, mai blonda, mai inalta si cu ochii mai albastri, larg deschisi! Glumesc… si nu prea. Acestea erau excursiile copilariei mele si cu fiecare carte pe care o parcurgeam, lumea mea capata forma si continutul din prezent. Imaginatia a fost mortarul care a prins laolalta caramizile zidurilor de care ma reazem in prezent. Nu ii invidiez pe copiii zilelor noastre pentru ca au acces nemijlocit la atat de multe informatii si au nevoie de atat de putina imaginatie. Nici macar nu stiu daca era sau este mai bine… Ma gandesc adesea la faptul ca, poate noi cei ce traiam altadata din carti, ne-am construit o lume ireala, prea conceptuala. Beneficiem in prezent de tehnologia potrivita pentru a retine fidel imaginile, lucru pentru care ar putea sa ne invidieze si Ludovic Soare  sau Stefan cel Mare si este necesar sa ne folosim de ea. Urmasii, urmasilor nostri nu mai trebuie sa-si imagineze cum traiam noi! Vor sti exact. Intotdeauna m-am gandit cum ar fi fost sa se fi descoperit fotografia inca de acum 3000 de ani. Cum ar fi aratat lumea acum? Sa stim exact cum era amenajat dormitorul lui Mihai Viteazul? Ce pijama purta? … Ce am fi pastrat noi din antichitate? … Idei…

Odata trecuta etapa ‘bibliomaniaca’, ajunsi la o oarecare maturitate mentala dar si financiara, datoria noastra pentru noi si poate si pentru urmasii de care vorbeam mai sus, ar cam fi sa luam contact cu realitatea neinterpretata de X sau Y, autorii care ne-au populat visele odinioara si sa o imortalizam. Pentru ca putem, portile avandu-le deschise, e timpul sa plecam si sa vedem cu ochii nostrii si sa surprindem pe pelicula (pentru ca suna mai bine) lumea in care traim, sa cunoastem oamenii cu care impartim timpul… 

Si eu am plecat. Am vazut bucatele mici din lumea asta mare, am cunoscut oameni, atat cat poti sa cuprinzi intr-o excursie si mi-am adus si eu, astfel, contributia la mostenirea vizuala ce-o vom lasa dupa noi… 

Am vazut Troia si m-am minunat de calul troian reconstruit si de posibila naivitate a unor oameni altfel excelenti meseriasi si neinfricati luptatori. Am pasit pe aleile pe care i-au purtat pasii si pe Priam, Paris sau Elena intrebandu-ma aiurea … oare cum o fi evoluat… marimea picioarelor oamenilor?! Oare pasul meu se potriveste exact peste cel al Elenei? … Idei…

Am vazut Efes-ul si am ramas cu gura cascata privind complexitatea vietii de acum 3000 de ani. Am incercat sa-mi imaginez procesiunile ce aveau loc la templul zeitei vanatorii, privind cu invidie berzele care-si gasisera locul in varful coloanei dorice ce altadata strajuia cuibul preoteselor Artemisei. Si m-am amuzat vazand o asa zisa reclama pentru lacasul celei mai vechi meserii din lume. Biblioteca m-a coplesit prin grandoare, iar apeductele, prin ingeniozitate. Si am aflat si provenienta expresiei ‘sa freci menta’!… 

Am vazut apoi, Bruxelles-ul pentru ca mi-am dorit sa ma ancorez cumva cu un picior si in prezent, in locul de unde pleaca spre noi reguli, notiuni, stil de viata si guvernare. Am vizitat muzeul berii pentru ca licoarea din hamei este cumva o mare pasiune pentru locuitorii capitalei Uniunii Europene. Mi-au placut zonele verzi si am numarat nu mai putin de 4 (!) ambalaje goale aruncate pe jos in Mini Europa, parcul aflat in umbra Atomului de Fier… Curatenie, atentie, relaxare…

Am venit, am vazut  si mai inteleapta,  m-am intors, asemeni pasarilor calatoare, in orasul in care locuieste sufletul meu. Locul din care plecam pe coclauri, copil fiind c-o carte in mana, locul in care ploaia nu lasa urme pe geamuri si masini, locul unde brazii cresc si in balcoane si pana si benzina miroase a curat, Piatra Neamt. Strazile sunt povestile mele, copacii sunt amici din copilarie, pana si ursul din parcul zoo e o cunostinta veche! Prajiturile de la cofetaria Diana, pizza de la Trepte, liceul de pe deal, puntea peste Bistrita, turnul lui Stefan…  toate sunt acolo, la locul lor, exact unde trebuie sa fie! E orasul in care voi reveni mereu… mereu altfel… si totusi, mereu copil.

…..

Si pentru ca timpul este singura resursa neregenerabila din lumea asta, nu-l risipiti! Utilizati priceperea celor de la momondo.ro in cautarea destinatiei perfecte, bazati-va pe ei pentru gasirea celei mai bune oferte pentru bilete de avion, cazare, inchirieri de masini. E un adevarat Mall de Vacanta, intri, iti clarifici ideile si pleci cu cele mai bune solutii pentru vacanta ideala, sejurul cel mai rentabil, drumul cel mai scurt, cazarea optima… 

Idei…. Si daca va puneti si voi tot felul de intrebari mai mult sau mai putin ciudate, nu vreti sa vedeti cam cat de multe avem in comun? Un kit ADN care sa ne spuna cat de multe avem in comun cu lumea si unde ne sunt radacinile? O idee buna… 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2017. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s