Scheletul unui evantai…

Imagini pentru making a hand fan

„La urma, totul nu-i decât
Scheletul unui evantai
În vântul de toamna.”
(Nakagawa Otsuyu)…

Afara e o primavara foarte departe de orice definitie a anotimpului ghioceilor, adica obositor de gri si dureros de friguroasa… Dar ca si cand asta nu ar fi fost suficient pentru conturarea unor zile de (ne)uitat, tocmai ce-am terminat de citit o carte de poezie japoneza, „Esarfe de matase”, frumoasa, nu-i vorba, dar in perfecta rezonanta cu ciresul din dreptul geamului meu, cu bobocii lui inghetati si turturii minusculi de la incheietura ramurilor …

In ciuda acestor vicisitudini poetice sau meteorologice, astrele par sa se fi aliniat favorabil si in momentul acesta am un motiv foarte serios pentru a fi fericita… si emotionata… parca si putint nervoasa, coplesita… ingrijorata… Un amestec de sentimente care m-au ametit asemeni unui pahar de vin bun si mi-au metamorfozat scheletul tomnatic din versurile de mai sus in promisiunea unui nou evantai, cu pasari, flori, note muzicale, arome, locuri, oameni, amintiri, adica ce-oi mai gasi in calea mea…

Sunt pe punctul de a pleca intr-o aventura… o aventura adevarata, palpabila, una din acelea care te scutura, te smotocesc si te lasa mai tanara, mai inalta, … altfel!!!
Cu alte cuvinte, peste exact 5 ore, sau mai precis 4 ore si 45 de minute voi fi in avion spre Tara Soarelui Rasare… Blogger-ul de calatorii ce mi-s eu, pleaca, in sfarsit, intr-o calatorie si de data asta, nu-i una virtuala! Printr-un fericit concurs de imprejurari, cei care mi-au facilitat perfuzia asta cu serotonina au fost Chistian Tours! Si furnicaturile din vene mi-alunga frigul de martie, tristetea literara …

… Ei erau la telefon adineaori… Nu Visuri la cheie. Dragos Bucur mi-ar fi dat chiar mai putin timp sa-mi fac bagajele… 10 minute, nu? Asa, am 5 ore…

Dar… stai putin!!… Eu nu am mers niciodata cu avionul! …Si nici macar nu am parasit vreodata orasul!… Nu mi-am facut niciodata bagaje! … Ei, hai, hai, respira, draga! Cat de rau poate fi?… O punga de hartie… Unde naiba am asa ceva? … N-am?! … Lasa, lasa c-a trecut!… Respir… Numar incet pana la zece…

Pasaportul? Ei, asta e un noroc chior! O data la cinci ani, dintr-o ciudatenie a mea, imi fac pasaport! Nu radeti! Nu l-am folosit pana acum, evident, dar n-am stat niciodata fara! L-am vrut doar pentru ca sunt un blogger de calatorii si virtual am umblat tot Pamantul asta! Pasaportul era legatura mea cu realitatea. Firisorul subtire de care tinea povestea mea… Asa ca, il am… si-i valabil…!

Acum, bagajele… Pasaport mi-oi fi facut eu, dar valiza nu… n-am mers asa departe… Dar daca plec fara, ce se poate intampla? Imi pun o bluza si-un pantalon in geanta, si-am plecat. Bani, carduri, bilete, pasaport, desteptul meu de telefon (a, sa nu uit sa sun pentru rooming!), palaria, ochelarii…. Asta-i tot… Si la drum, fata draga!…

In doua ceasuri sunt la aeroport, timp suficient sa fac si primele surfinguri informationale: program general, destinatie, aeroport, vremea…

La poarta de imbarcare am gasit un grup destul de eterogen, toti beneficiari de circuite Christian Tour, dupa cum mi-a precizat o doamna volubila. Avionul a plecat undeva in jurul pranzului. In aproximativ trei ore am ajuns la Moscova. Nu vreau sa vorbesc despre zbor, in sine, desi sunt departe de a fi convinsa ca un drum pe apa n-ar fi fost mai potrivit pentru mine… Poate as fi „esuat” si eu la curtea vreunui Toranaga… Dar….

In Moscova nu am stat mult si ne-am imbarcam din nou spre Tokyo. Calatoria a fost… lunga. Sosirea? Noua ore timp efectiv si un salt de 100 de ani in viitor. Aeroportul este o hala, daca pot sa-i spun asa, din metal si sticla, supradimensionata, suprapopulata si alti cativa de „supra”, impresionanta, prin urmare, cel puțin pentru mine care nu am mai vazut decat un fragment de Otopeni si unul de Domodedovo, in ultimii aproape 50 de ani! Cu toate ca sunt o foarte mare admiratoare a genului SF, eu nu am venit aici in cautarea stimulilor intelectuali… Admir de foarte mult timp relatia speciala pe care o au niponii cu natura, modul in care se straduiesc sa o integreze si sa o reproduca in gradinile lor, in mod special. Anul trecut am fost impresionata de doi elevi din Alexandria care au reuşit să reproducă un tur virtual într-o grădină japoneză cu cireşi, alei şi cascade. Ei au obţinut cu proiectul lor medalia de aur la un concurs international. Acum eu mi-am propus sa concep un tur real intr-o astfel de gradina si nu voi rata nimic in acest domeniu, chiar daca imi voi sacrifica o pereche de pantofi.

Gradina japoneza pe langa faptul ca este un concept foarte vechi (primele gradini 710-794, in perioada Nara!) are cateva principii de baza: ea este menita sa reprezinte universul, ca atare sau prin simboluri (pietrele sunt muntii, iazurile sunt lacuri), apa, aerul, plantele si animalele apar in forma lor naturala, florile sunt de adesea mai putine si se planteaza intr-un loc special construit, tokonoma (alcov).Imagini pentru tokonoma flower
Gradinile Japoneze sunt amenajate in functie de anumite principii Zen: asimetrie (Fukinsei), subtilitate (Yugen), naturalete (Shizen), austeritate, maturitate (Koko), transcendenta (Datsuzoku), liniste (Seijaku) sau simplitate (Kanso). Gradinile traditionale pot fi de mai multe feluri: uscate (Karesansui), de deal (Tsukiyama) sau de ceai (Chaniwa).

Imagini pentru Ryoanji

In cele uscate, se recreaza peisaje din piatra si nisip. De exemplu, in gradina templului Ryoanji din Kyoto exista doar 15 pietre amplasate intr-o mare de nisip si se spune ca, indiferent unde stai, nu vei putea vedea decat 14 din ele, una ramanand ascunsa vederii.
Gradinile Tsukiyama presupun crearea de dealuri artificiale, iazuri, insule, poduri, alei in scopul reproducerii unui peisaj de regula, bine cunoscut din China sau Japonia. Astfel de gradini au devenit bine cunoscute in perioada EDO, adica intre 1600 si 1867.Animalele reprezentative in astfel de gradini sunt broasca testoasa si cocorul. Conceperea lor reflecta perfect complexitatea japonezilor. Astfel de gradini se pot intalni in Kyoto, de exemplu, gradina templului Sanboin, creata de Toyotomi Hideyoshi cam prin anii 1500. Aici exista trei pietre cu forme deosebite: piatra curgere rapida, apa statatoare si piatra izvor, sau pietrele ceremoniale care se transmiteau ceremonios de la un stapan la altul. Cascade, case de ceai, pagode completeaza peisajul.
Imagini pentru ChaniwaGradinile Chaniwa sunt simple, iar atmosfera este cea dintr-o padure, cu multe umbra, liniste, mult verde, putine flori, linii curate si este menita a purifica sentimentele vizitatorilor. Din acest motiv, astfel de gradini sunt tacute pentru a nu devia gandurile, discutiile, sentimentele participantilor la ceremoniile ceaiului.
Un alt must see in excursia de fata, este  gradina secreta a templului Asakusa din Tokyo, cu atat mai mult cu cat am nimerit exact in perioada cand este deschisa publicului. Fiecare colt al gradinii este conceput pentru a face trimitere fie la cate un tablou clasic chinez fie la un peisaj real. Are iazuri, alei, ciresi, pietre, poduri, o cascada mica, o priveliste captivanta asupra uimitoarei pagodei cu cinci etaje, Goju no To, dar si asupra cladirii Tokyo Skytree, pentru a avea la un loc ambele fatete ale monezii: trecut si viitor. Intregul oras este un amestec de natura si tehnologie, trecut si viitor, cladiri de zeci de etaje in care lucreaza sute de japonezi imbracati in costume negre, cu ferestre largi de la care acestia vad zi de zi cate o pata verde de o frumusete uimitoare. Hama-rikyu este un astfel de parc pe care nici un vizitator nu trebuie sa-l rateze. De ce? Poate pentru a vedea pinul de 300 de ani, helesteul plin de rate, pesti koi si insule legate de mal prin poduri elegante sau poate cochetele case de ceai, cea mai veche datand din anii 1700.
Sper sa ajung sa vizitez si cele mai faimoase gradini japoneze: Kenrokuen (in Kanazawa, prefectura Ishikawa), Korakuen (Okayama) si Kairakuen (Mito), apoi… Lista e asa de lunga! Sunt o mare iubitoare a gradinilor japoneze si cred ca mi-ar trebui cel putin o luna sa pot vedea in tihna macar a zecea parte din ceea ce a construit in 1300 de ani poporul acesta sensibil si cred ca mi-ar trebui alte vreo doua saptamani sa povestesc ce am vazut…
Dar acum nu am timp…
Dupa ce am urmarit epopeea omului supus naturii in Japonia, ma asteapta o noua aventura, in care fiinta umana s-a luptat mii de ani cu stihiile naturii in unul din cele mai aspre teritorii locuite, in Iordania, printr-un un nou circuit propus de Christian Tours sub titlul Iordania Experience .

Legatura mea cu aceasta tara araba este mult mai subtire decat cea cu Japonia, astfel incat excursia din Iordania  a stat sub semnul burka-ului, adica invaluita in mister… Lumea araba imi provoaca fiori si imi dau seama ca acest fapt se datoreaza lipsei de informatie corecta, completa si pertinenta. Am citit la un moment dat un roman scris de un arab, „Cetatea celor o mie de sori”, o carte care mi-a zgaltait bine credintele cladite cu ajutorul mas mediei. Am inceput sa privesc lumea araba cu alti ochi, iar o experienta Iordaniana este un must have al maturizarii mele in acest domeniu.

Lawrence al Arabiei – veriga mea vizuala de legatura cu locurile stapanite de nisip, piatra si triburi arabe… Rosu nisipiu ce acopera tot, pietre aspre, pustietate cat vezi cu ochii, locul unde te simti singur cu Dumnezeu, sau, mai bine zis, locul unde iti doresti sa fii singur cu Dumnezeu, dar te poti trezi inconjurat de hasemiti invaluiti in alb si cu ochi negri duri… Viata dura, scurta, intensa…

De fapt, astazi, Iordania este desemnata cea mai sigura destinatie araba. In timp ce la 300 de km de Amman, peisajul unde s-a filmat celebrul film este neschimbat si te-ai putea astepta ca oricand sa apara vreun print Faisal de dupa dune, locul a devenit un site protejat, inclus pe harta UNESCO. Vestigii romane, ramasite de civilizatie infloritoare, dar si urme cel putin la fel de impresionante ale trecerii nabatiitilor sau beduinilor pustiului prin lumea aceasta aspra. Daca niponii au trait in armonie cu natura, locuitorii Iordaniei s-au luptat cu ea si au invins-o. S-au folosit de munte pentru a-si crea locuinte ferite de frigul noptilor si pradatori, s-au folosit de animale si de fiecare dram de apa pentru a supravietui. Si au facut-o timp de mii de ani, lasand posteritatii desert castles of Jordancelebrele Castele ale Desertului (dovezi din anii 600-700 ale inceputului civilizatiei arhitecturale arabe), Qusayrul, o minunata cladire in piatra din Wadi Butm, construita de asemenea in anii 700, castelul Qasr, Castelul Azraq, punct de popas în Wadi Sirhan, cale comercială şi magnet pentru beduinii pustiului, mormintele atat de impresionante din Petra, in ciuda faptului ca nu se stie exact cui i-a fost destinat ansamblul initial si nu in cele din urma, Al – Humayma, cel mai vechi oras construit pe acest loc, in anii 90-80 i.e.n., oras care initial s-a chemat Auara (alb).  Oameni cu un trecut zbuciumat care insa te intampina cu multa caldura, nu cu paine cu sare cum facem noi romanii, evident, ci cu mansaf, shish kebab sau Moutabel, cum o face exceptionalul chef al restaurantului Al-Ouds din Amman. Si daca excursiile sunt in general obositoare, un refugiu cum este Cafe Hanin, departe de agitatia Mall-urilor, a strazilor comerciale, este bine venit, intampinandu-te cu un ceai aromat sau o cafea tare si de ce nu, un shisha parfumat.

Vizita in Iordania este o experienta foarte necesara acum, cand populatia araba este atat de prezenta in viata noastra de zi cu zi. Doar parcurgand urmele pasilor lor in istorie, urmarindu-i  in activitatile cotidiene, mancandu-le mancarea, putem intelege cum sunt, de unde sunt, de ce sunt… si ii putem judeca drept…

Din Iordania, dupa celebrul motto ” mananca, roaga-te, iubeste” parcurs intr-o alta ordine: „iubeste, roaga-te, mananca”, cu sprijinul aceleiasi agentii de turism, am lunecat spre patria pastelor, a celebrei pizza si a  celei mai mari producatoare de vinuri, in Farmecul Umbriei. Mi-am dorit prin urmare, o excursie culinara. Italia o cunosc bine din mediul virtual si din aceasta cauza am preferat sa apelez din nou la alte categorii de stimuli decat cei clasici, adica este o excursie destinata papilelor mele gustative. Am inteles de pilda, ca se organizeaza tururi destinate trufelor, compuse din „vanatori” de trufe, degustari de produse culinare preparate cu trufele gasite de impricinat. Nu am inteles prea bine daca tot el trebuie sa gateasca, dar e interesant. Am aflat ca exista doua tipuri de trufe negre, una care se gaseste de toamna pana primavara si alta de primavara pana toamna, precum si faptul ca, in ciuda aerului lor exotic, trufele sunt utilizate pe larg in bucataria italiana rustica. Cea mai buna omleta cu trufe o face chef Marco la Osteria La Vecchia Posta, in Trevi. De asemenea tagliatelele lui cu trufe sunt exceptionale… Si daca as mai lua si niste lectii de gatit de la chefi italieni, as spune ca gurmandul din mine s-ar simti in al noualea cer. Si da, este posibilitatea aceasta… Sa gatesc paste ca un italian…ehe! Hai ca inghit in sec …!

Da, Umbria este spectaculoasa si ea din punct de vedere arhitectural. Roma…, Vaticanul, Capela Sixtina… nici nu e nevoie sa fie pomenite! Oricine ar trebui sa le viziteze macar o data in viata! Dar este necesar sa pomenim si de biserica sfantului Francisc de Assisi te poarta incet-incet spre secolul 12 parca in aceeasi masura in care te ridica spre cer…, sau de una din cele mai mari catedrale gotice din Europa, cea din Orvieto, Duomo…si nu in ultimul rand, de  Rocca Calascio, o fortareata situata la 1460 m, construita in secolul 10.

Multe mai are si Umbria de oferit calatorului!

Si nu putem sa incheiem fara a reveni la de-ale gurii,mai precis la vinuri… un Torgiano Rosso Riserva sau Montefalco Sagrantino, cele doua vinuri DOCG ale Umbriei, pentru a nu mai pomeni de Grechetto  sau Montefalco Rosso, vinuri DOC… 12500 de hectare cultivate cu vita de vie (2010), nu e putin lucru. Si daca nu am ales o excursie cu specific bahic, am putea alege o cina cu degustare de vinuri la Roma, la Roman trattoria, sau „Caravaggio and Wine Tasting Walking Tour”, un tur care parcurge centrul istoric al orasului… cu degustari…

Ehei, lumea-i mare si timpul nostru-i mic, mult prea mic!

Articol scris pentru Spring Super Blog 2018, proba 1

poza 1-https://www.etsy.com/listing/270004489/bamboo-fan-staves-design-and-make-your
poza 3 -http://www.alamy.com/stock-photo-an-alcove-tokonoma-garden-best-artisan-garden-at-rhs-chelsea-flower-56827997
poza 4 -https://en.japantravel.com/kyoto/the-stone-garden-at-ryoanji-kyoto/4901
poza 5-http://www.zen-garden.org
poza 7 – http://www.select.jo/ro/location/castelele-desertului

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s