Scandalos de ieftin

Iar n-am făcut check in-ul online! Stau la o coadă serioasă, dar teoretic, am suficient timp până la plecarea avionului. Și dacă tot merge relativ greu, am timp să-i studiez pe colegii de suferință. Oare de ce sunt așa de mulți cei care nu fac check in online? Nu m-am așteptat… Sunt unii care nu au bagaj deloc sau poate doar o geantă din acelea de laptop… Alții au ditamai bagajele și se târâie greu odata cu rândul. Două persoane, ceva mai în fața mea, ies în evidența în masa de oameni, o duduie mai în varstă și una tânără, ambele cu ochelari de soare și niște eșarfe legate conspirativ. Au bagaj de mână, două valijoare cu aspect pretențios. Vorbesc destul de incet, dar nu suficient încăt să nu disting ce-și spun.
– Auzi, tu? Ce te-a apucat să-l concediezi pe Jean? Am mai fost noi vreodată într-o situație mai penibilă ca asta? Să mergem cu low cost-ul, ca niște sărăntoace?… Și nici măcar nu avem check-ul online și ne înghesuim la coadă cu toți aștia, spune cea mai tânăra cu un dezgust evident în glas, cuprinzând coada cu privirea.
– Las’ că n-ăi muri tu din asta! Jean și-o luase în cap. Auzi tu, în timpul liber nu vrea să mai fie sunat! Aberant! Daca voia o mărire de salar putea s-o zică direct și se rezolva, că oricum nu găsim altu’ mai bun. Dar vedem noi când ne-om întoarce. Îi mai dau ceva și gata, revine la sentimente mai bune.
– Vai, soro, n-am mers în viața mea cu low cost-ul. Oare au toalete?
– Au, fată, cum să n-aibă?… Au și scaune, măsuțe, nu mergem în picioare, stai liniștită, râde cea mai în vârstă. Atât doar să nu pui mâna pe nimic în avioanele astea, sau dacă pui să ai șervețele dezinfectante la tine, redevine ea serioasă.
– Dar de mâncare, să știi, nu am de gând să mă apropii. Ce poți da de mâncare la banii ăștia? 40 de euro biletul?! Porcării, cu siguranță! strâmbă din nas cea mai tânără…
– Greu mai merge rândul ăsta! se plânge tot ea. Ești sigură că trebuie să plecăm? Nu putem lăsa pentru altădată? Luăm bilete la linie, la First și mergem ca oamenii, că nu s-o muta facultatea din loc…
– Nu putem. Anul școlar începe mâine și trebuie să fim și noi la festivitate.
-Dar e cu festivitate ca la noi?
-Așa cred. N-am întrebat-o pe Leni pentru că vreau să-i facem o surpriză…
– Ei, vedem noi… Iac-am ajuns la rând!
Bagaje de manaPun bagajele în locul special amenajat. Ușor cam burtoasă valiza…
– Aveți bilete Priority? întreabă angajata aeroportului… Dati-mi vă rog, biletele, spune ea văzând că doamnele nu par să aibă habar ce a întrebat.
Femeile îi întind hârtiile.
– Din păcate nu aveți bilete prioritare astfel încât trebuie să achitați o taxă suplimentară. Bagajul nu se încadrează în ceea ce prevede biletul dumneavoastră. Femeile se fac albastre. Nu comentează nimic. Scot banii din buzunar, plătesc taxele necesare, își iau bagajele și pleacă tăcute.
Îmi vine și mie rândul, fac check in-ul si plec spre îmbarcare.
Mai este timp, așa că îmi iau o cafea și îmi continui cartea.
În spatele meu aud vorbe.
– Cum de nu au încăput bagajele alea? Ca doar săptămâna trecută am zburat la Tel Aviv tot cu gențile astea la bagaj de mână!?
– Am zis eu că low costu’ ăsta-i dubios. Până și bagajele tre să fie mai mici! Să-i dai măcar 200 de euro în plus lui Jean… să nu mai trecem prin așa umilințe. Auzi să avem bagaj mai mult decât am plătit!
– Hai să mergem! Dă-le încolo de ieftineli! Oricum ar fi, nu trebuie să ne scoatem ochelarii. Mai bine ridicole câteva ceasuri decât să ne recunoască cineva pe aici.
….
Călătoriile, fie ele cu avionul sau alte mijloace de circulație, nu mai sunt ce au fost. Informațiile sunt la îndemâna tuturor. Sunt întreprinzători care au observat lucruri asemănătoare celor vazute de mine astăzi. Probabil că așa a apărut, de exemplu, Travelkit… Păi nu e grozav să ai un specialist în bagaje de avion și accesorii de călătorie la îndemână? Un Jean fără pretenții….Te ajută să nu pierzi timpul, principala noastră resursă neregenerabilă sau banii… sau demnitatea în conflicte legate de faptul că rotițele unor trolere ieftine pe care ai pus mâna de curând, nu se încadrează în cei 40, 55, 20 și așa mai departe, cm gratuiți menționați pe biletul de avion. Cu atât mai importantă a devenit treaba asta, cu cât zborurile low cost au devenit mai numeroase. Fiecare companie activă în domeniu are din păcate, specificațiile proprii și asta ar fi marele dezavantaj al unor astfel de zboruri. Dacă te încadrezi, ești fericit, nu, găurile în buget sunt consistente, asta dacă nu iți demontezi vreo roată la troler sau îi decupezi vreun buzunar mai puțin util. De exemplu, niște bagaje de mana Wizz Air pot avea maxim 40x30x20 cm dacă ai bilet obișnuit, doar cu bagaj de mână, sau 55x40x20 cm dacă ai bilet prioritar … bagaje de mana Ryanair, înseamnă 40x20x25 cm, pentru un bilet obișnuit și așa mai departe. Asta e încă partea ușoară, cel puțin pentru un pasionat al cifrelor, cum sunt și eu. Partea grea vine la măsurat! Ați încercat vreodată să măsurați acasă un troler cu suficiente accesorii și denivelări fashion? Merge uns, nu? N-ar fi mai ușor să iei unul certificat pentru zborul la care ai bilet?…Ar fi!Dimensiuni bagaj de mana
Cât despre zborurile low cost? … Eu le consider cea mai mare găselnița a societății actuale, în ciuda acestor „probleme” legate de bagajele de mână. Ele sprijină mobilitatea oamenilor obișnuiți, așa ca mine. M-am uitat zilele trecute la niște imagini cu primul zbor cu dirijabilul LZ 129 Hindenburg. Cine erau persoanele din interior? Somitățile financiare ale vremurilor… E drept că nu le-a mers prea bine, dar, dacă nu s-ar fi inventat companiile de zbor low cost, noi, ăștia cu posibilități modeste am fi ajuns la 10.000 de metri deasupra pământului (și aici nu mă gândesc la dirijabile) doar virtual, pe facebook, insta… Un atât de uzual acum, city-break ar ajunge la dimeniuni financiare destabilizatoare pentru buzunarul meu de om obișnuit. Și eu iubesc să călatoresc… De ce? Păi, simplu:
… Pentru ca în București am dat de cele două doamne pe care viața le-a învățat din păcate, că ele nu valorează mai mult decât sumele pe care le cheltuie.
… Pentru că în Paris am întâlnit-o Lucille, în Place Pigalle și ea mi-a arătat locul în care am mâncat cele mai bune clatite din viața mea, apoi mi-a făcut un portret în cărbune pe un plic.
… Pentru că în Bruxelles am întâlnit-o pe Mama Mare, cu cei șase copii ai ei, o țigancă româncă ce a învățat franceza cursiv, citește poezii și este renumită între bruxellezi pentru ghicitul ei în cafea.
… Pentru că în Copacabana am întâlnit-o pe Aalia, o araboaică care a învățat 10 limbi străine dar continuă să vândă la un butic mărginaș pentru că …îi place.
… Pentru ca în TelAviv l-am întâlnit pe Ethan, un puști rămas fără o mână în urma unei explozii, încercând să-și construiască, după școală, în camera de bagaje a unui hotel, o proteză robotizată, cu piese adunate de la colegii lui de clasă.
… Pentru că în Istambul l-am întâlnit pe Ilco, un turc de origine slavă care vinde apă și spune cele mai haioase povești din lume.
… Pentru că la Cluj l-am întâlnit pe Matei, care cerșește în gară și plânge atât de impresionant încât nimeni nu trece fără să-i dea ceva.

Mai vreți? Mai sunt motive… câte locuri vizitate, atâtea motive…

Din cauza asta îmi place să călătoresc. Lumea este mare și în fiecare colț al ei întâlnesc oameni speciali … și are la colțuri sfera asta imperfectă pe care locuim!!

Articol scris pentru proba 3 Super Blog 2019

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s