Din batrani

Picioarele ma dor si parca mi s-au ingustat caile aeriene pentru ca aerul care reuseste sa intre e categoric insuficient pentru fuga. Brusc, in fata imi apare vecinul de vizavi cu un zambet ciudat, inspaimantator. Ma prinde de geaca si ma tine asa, nespunand nimic, nefacand nici un alt gest. Nu ma pot desprinde si mi se face teama. Colturile ochiurilor incep sa ma furnice. Lacrimi grele, calde imi aluneca pe obraji si un val de suspine imi taie respiratia fara sa le pot opri… Un miros proaspat de gradina de verdeturi si o atingere calda pe frunte ma trezeste. Bunica e langa mine si ma mangaie fara sa scoata vreun cuvant.

– Iar am visat buni! ii spun eu dupa ce se potolesc suspinele si iau o gura din ceaiul pe care mi-l intinde.

– Nu-i nimic, puiule, toti visam. Mai vesel sau mai trist functie de ce zile trecem. Ai un necaz, o preocupare, o treaba neterminata, visezi mai urat. Ai avut o zi buna, distractiva, visezi frumos…

– Dar eu nu am avut o zi urata! M-am vazut cu fetele, ne-am jucat, am facut gogosi cu tine, am citi o carte chiar frumusica…

– N-ai lasat cumva cartea, caietele deschise, temele neterminate, povestile necitite, vasele nespalate… ? insira bunica cu un zambet abia simtit.

– Aaaa, nu mai stiu…

– Sau poate o fi fost ceva care te-a necajit si nici nu ti-ai dat seama, redevine dansa serioasa. In mintea ta a ramas ceva nelamurit, astfel incat acel ceva a ales calea visului pentru a te atentiona si a descarca asa niste „balast emotional” cum zice duduia de pe TVR2.

Vocea bunicii era scazuta, aproape o soapta si am simtit cum ma ia somnul din nou. Mi-a adus pernuta parfumata de plante si mi-a indesat-o in brate, impachetandu-ma bine in plapuma grea. M-am cuibarit langa umarul ei si pentru cateva secunde m-am gandit ca da, chiar eram putin suparata, suparata pe tati pentru ca m-a facut de ras in fata fetelor cu mentiunea lui despre cat de mare gospodina as fi eu! Oare din cauza asta am visat urat?! Cred ca da… Odata lamurita treaba, am adormit in aroma de lavanda, roinita si verdeturi culinare.

….

– Buni, nu vrei sa vedem impreuna un film de groaza? Am eu o caseta…Tu ai un fel de-a fi mai… cum sa zic eu? … mai amuzant si asta ma face sa ma simt bine si in situatii deosebite. Ce zici? Mai uit si de raceala asta, imi incerc eu norocul.

– Nu, draguta, nu vreau sa vad un film de groaza.

– Hai, buni… Pun pariu ca nu ai vazut niciodata unul!

– Nu am vazut filme de groaza, altele decat cele pe care mi le-a oferit mie viata asta. Dar tu ai uitat cosmarurile tale de odinioara? Daca ma intrebi pe mine, eu cred ca oamenii care fac filme de groaza, au si ei lucruri nelamurite in mintea lor si in loc sa-si bata capul sa le lamureasca pentru a trai mai bine, pentru a dormi mai adanc si a visa frumos, ei le aduc prin intermediul filmului si in capul tau. Asa vei trai si tu cel putin la fel de rau ca ei macar pentru o perioada si ideea asta poate ii face chiar sa se simta un pic mai bine. Da, sunt cam uracioasa, dar nu imi place ideea de film de groaza. Nu mai bine iti fac eu o frectie, iti dau un ceai de busuioc, verbina si cimbru sa alungam microbii si apoi povestim ceva care sa ne faca sa adormim zambind? Asta-i definitia mea pentru tratament de „uitat de raceala”, nu filme de groaza, pfui! stramba din nas bunica.

– Poate c-am sa pun si niste rozmarin in ceai… mai adauga dansa mergand spre bucatarie. In scurt timp camera se umplu de miros de plante, solutie pentru frectie, soapte si chicoteli.

….

– Hai, amesteca, amesteca…! Trebuie sa invarti fix de 300 de ori in mamaliga. Numara copila, numara… Cat face 6×5? Ei?

– 30. Da’ am uitat numaratoarea, buni, m-ai incurcat…

– O iei de la capat, n-ai ce face, rade bunica. Cand te-oi marita trebuie sa stii sa faci o mamaliga.

Tea, Herb, Seasoning, Mixture, Alps, Nature, Yummy, Dry

Asa mi-o aduc eu aminte pe bunica, calda, blanda, inteleapta, vesela si mereu mirosind a plante, fie ele de ceai sau de bors. De la dansa am invatat eu sa caut, sa usuc si sa folosesc plante de leac, am invatat rugaciunile sau povestile din trecutul familiei mele, am invatat sa recunosc ciupercile si sa le usuc pe ata, am invatat sa fac scrijele de mar sau minciunele pentru a le rontai seara la televizor, am invatat sa fac dulceata de cirese amare si castraveti murati, am invatat sa cos la masina, sa crosetez si sa-mi croiesc un sort de bucatarie… Si imi doresc la randul meu , ca ajunsa la o varsta inaintata, sa constat faptul ca toate aceste cunostinte primite de la bunica mai sunt inca necesare si pot sa le transmit mai departe celor de pe langa mine. Si daca viata se va mentine si peste ani la fel de alerta, sper sa reusesc, asemeni bunicii mele, sa mentin vie ideea ca exista mereu o alternativa mai aproape de firesc, de natural.

Bunicii, mereu cu o vorba buna sau cu un sfat, acolo unde viata i-a mai lasat pe pamant, ei sunt adesea cei care fac legatura intre vechi si nou, cei care poarta si transmit cunoasterea. In lantul acesta al generatiilor veriga parintilor este uneori una putin mai slaba din foarte multe motive, partial independente de vointa sau putinta lor pentru ca viata ii ia si ii arunca de colo colo, astfel incat disponibilitatea lor pentru cei mici este limitata. Se tot vorbeste de notiunea de „timp de calitate”, dar acesta este de fapt doar un compromisul pe care il impun vremurile in care traim. Bunicii au de regula timpul, disponibilitatea si intelepciunea de care au nevoie nepotii.

Parte din mostenirea pe care ne-o transmit ei, bunicii este si pastrarea acestei legaturi cu natura. In contextul vietii noastre agitate este o adevarata binecuvantare faptul ca exista companii cu traditie, precum Fares, care de aproape 100 de ani preiau mostenirea aceasta, o valideaza din punct de vedere stiintific si o pun la dispozitia noastra, a celor tentati de comoditate sau de altceva sa abandonam tot ajutorul pe care ni-l poate oferi dumneaei, natura. Crescuta fiind printre plantele din gradina si camara bunicii, produsele Fares ma insotesc in mod constant si de multa vreme. Primele cu care am facut cunostinta au fost ceaiurile. Dupa ce bunica si rezerva dumneaei de plante n-au mai fost, am cautat alti specialisti in domeniu care sa o suplineasca cumva pentru ca timpul limitat nu imi permitea altceva. Si i-am gasit. Intai am luat ceaiuri simple si mi-am facut singura amestecurile, apoi, pe masura ce relatia mea cu Fares devenea din ce in ce mai stransa, am inceput sa utilizez si combinatiile de plante facute de specialistii companiei. Rezultate foarte bune am avut cu amestecul de ceaiuri Hapciu. Pe langa faptul ca are un gust foarte placut, usor condimentat, gustos si cu zahar sau miere, dar si fara, amestecul acesta de plante de leac este foarte eficient. El desfunda nasul si fluidifica secretiile bronsice, iar mofturosii mei mici, dar si cei mari, consuma cu placere licoarea intregul sezon rece, indiferent daca sunt mucosi sau nu, iar rezultatele se concretizeaza intr-un numar de viroze redus semnificativ de-a lungul anilor. Alte doua produse care mi-au devenit indispensabile in ultimii ani sunt amestecurile de uleiuri esentiale din gama Biomicin: uleiul de cimbru si cel de ti (tea) tree din Biomicin-ul simplu si uleiul de cuisoare si cel de cimbru din Biomicin-ul forte. Ambele sunt testate atat clinic cat si paraclinic. Ce inseamna asta? Inseamna ca produsul a fost supus unui amplu protocol de verificare, atat in conditii de laborator, pe anumite tulpini bacteriene infectioase, cat si pe pacienti cu afectiuni din sfera ORL sau cu infectii respiratorii.

Scientist, Microscope, Laboratory, Drawing, Sketch, Man

Testele au indicat o eficacitate de 98% in combaterea tulpinilor bacteriene investigate, ceea ce este un procent remarcabil chiar si pentru medicamentele chimice de sinteza, Biomicinul venind in plus si cu doua mari avantaje: nu ataca flora intestinala si nu da rezistenta la administrare repetata cum fac antibioticele sintetice. Produsele fiind suplimente alimentare, studiile clinice nu au caracter de obligativitate ca in cazul produselor medicamentoase. Faptul ca s-a investit totusi in asa ceva indica preocuparea pentru validare stiintifica care m-a facut sa devin un client permanent al companiei Fares.

O alta gama de produse care imi este aproape de multi ani este cea care a pornit de la binecunoscutul sirop de patlagina, Plantusin pe care eu il folosesc de zeci de ani in toate tipurile de tuse, cu cele mai bune rezultate posibile. Acestui sirop a carui eficienta a fost dovedita de-a lungul timpului i s-a adaugat initial un fratior, Plantusin forte, care contine in plus o suma intreaga de uleiuri esentiale cu efect antitusiv si antiinfectios sporit (scortisoara, lamaie, fenicul, lavanda, eucalipt, cimbru). Apoi s-a ivit necesitatea unui sirop dietetic si zaharul a fost inlocuit cu sorbitol si indulcitor din stevie, in produsul Plantusin fara zahar. Gama este completata cu un sirop pentru copii, unul cu miere si propolis, capsule moi pentru favorizarea expectoratiei si multe altele, toate fiind rezultatele cercetarilor efectuate de o echipa inimoasa care si-a stabilit drept obiectiv combinarea intelepciunii din batrani cu descoperiri stiintifice de top pentru a ne pune la dispozitie produse naturale verificate, standardizate si eficiente de aproape 100 de ani.

Articol scris pentru Superblog 2021

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Site web construit cu WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: