Mintea romanului cea de pe urma
Nu aveam curajul nici să deschid ochii. Simțeam dureros fiecare oscior, fiecare mușchi în parte de parcă toate s-ar fi hotărât să mă lase baltă și să părăsească sacul ăsta de piele în care locuiam și eu. Întind un picior și durerea parcă se mai estompează. Hai că-i bine! Sar în picioare și mă uit... Citește în continuare →
Dintotdeauna m-a fascinat zâmbetul dumneaei. În ochii i se adunau picături tomnatice care la un moment dat se aprindeau de parcă cineva scăpăra un băț de chibrit. Lumina urca puțin pe cele două linii care îi străjuiau ochii de-o parte și de cealaltă, apoi cobora jucăușă, trasă de gravitație și se oprea în colțurile buzelor... Citește în continuare →
Televizorul e fară sonor pentru că doarme toată lumea. E târziu, dar eu voiam să văd noua misiune DAR. Pe ecran, într-o sală plină de computere, personalul de la NASA așteaptă tensionat finalizarea celei de-a 23 misiuni de distrugere a asteroizilor potențial periculoși pentru Pamânt. La un moment dat, îi zăresc pe toți sărind bucuroși... Citește în continuare →
Am deschis sertarul de șosete și am scos moneda de acolo. O păstram ascunsă bine într-o pereche cu modele de Craciun, nu știu de ce ascunsă, poate dintr-un impuls straniu moștenit de la niște predecesori săraci..., poate de jenă pentru puterea de decizie pe care i-o conferisem... Era o monedă veche, de argint, de la... Citește în continuare →
A fi sau a nu fi! aceasta era întrebarea lui. Cum stătea el așa, în camera întunecată, rezemat de șemineu, cu lumina roșiatica a flăcărilor conturându-i profilul, gândul ei zbura la un Hamlet sumbru. Nu avea un craniu în brațe, e drept, dar exista unul nu foarte departe de cotul lui care sporea efectul dramatic.... Citește în continuare →
-Hei, tu!... Da, tu, cu tine vorbesc, se aude o voce subțirică. Întoarce capul într-o doară, așteptându-se să vadă vreo faimoasă tenismenă neputându-se concentra din cine știe ce motiv ciudat. O figură se zăreste într-adevar în lumina slabă a serii făcându-i semn de pe banca de alături. Nu e Simona Halep, cum se amuză în... Citește în continuare →
În acest moment mă număr printre abonații canalului de YouTube al Tehnocultura. De ce? E o poveste recentă și o datorez în totalitate ideii pe care au avut-o Vlad Bănică și Manuel Cheța, adică Tehnocultura, de a colabora cu SuperBlog propunând proba cu numarul 7. Dar să încep cu începutul. Cine sunt cei de la... Citește în continuare →
Ușa se închise după ea, încet, cu un scârtâit slab. Fetița începu să coboare în pași de dans cântând și fluturându-și fusta înfoiată de culoare roz de care era cât se poate de mândră. Țopăia pe culoar fără grabă, trecându-și degetele peste toate ușile întâlnite în cale și abținându-se cu greu să nu ciocănească "aiurea"... Citește în continuare →
Rewind Contele le urmări cu privirea pe cele două femei îndepărtându-se agale de poarta sa. Rochiile lor unduiau în ritmul pașilor făcând să tremure ușor fluturașii mărunți cusuți de ele. Perfecțiunea imaginii îi tăie răsuflarea. Un cadou, se gândi el, avea nevoie de cel mai frumos cadou din lume pentru a o cere de soție... Citește în continuare →
Scot din geantă o carte de vizită și o las pe biroul primarului. -Dacă mai aveți nevoie de informații, mă sunați sau trimiteți mesaj pe Whatsapp, îi spun, apoi mă îndrept spre ușă cu un sentiment de satisfacție. -Dacă îl convingi și pe Ion Rus al Maricicăi să cumpere ceva de la tine ești cel... Citește în continuare →
Povestiri 