Asteroidul

Ecranul mare din piata orasului clipea amenintator, masurand timpul ramas pana la impactul cu asteroidul … roz. Daca era liniste, ceea ce nu se intampla prea des, parea ca se aude si un ticait metalic, inspaimantator… Ingrijorarea capatase substanta si atarna in aer alterand culoarea figurilor, dar si a frunzelor si florilor care umpleau piateta.
O bucata imensa de piatra, asa, cam cat un stadion de dimensiuni medii, avand neobisnuita culoare roz, ameninta soarta Pamantului. Savantii ii calculasera traiectoria cu multi ani in urma, probabilitatea de ciocnire cu Terra, crescand de la 1% la 29% in decursul timpului. La inceput se credea ca nu va pune probleme deosebite pentru ca se va dezintegra pana la sosirea in atmosfera terestra, apoi, vocile oamenilor de stiinta devenira din ce in ce mai tensionate. Sondele luasera mostre de pe suprafata lui, iar analiza probelor nu linistise cu nimic spiritele. Asteroidul era compus dintr-un material necunoscut si evident, cu un comportament fizic si chimic deosebit. Pe langa faptul ca era usor solubila in apa acidifiata, ajunsa in contact cu anumite materiale, chiar in urme, substanta respectiva declansa reactii virulente de depolimerizare. Mecanismul de reactie nu a putut fi stabilit cu exactitate. Anumite voci din lumea stiintifica spuneau ca ar avea legatura cu o anumita frecventa de vibratie a materialului necunoscut… Supozitii peste supozitii…. si foarte multe necunoscute… Cert este ca s-a facut extrem de putina valva in legatura cu cercetarile oamenilor de stiinta, iar populatia nu era la curent cu ele. Ceea ce se stia cu siguranta, era faptul ca intersectia cu orbita asteroidului urma sa aiba loc peste cateva zile, punctul de maxim fiind situat in apropierea unui oras destul de mare din emisfera sudica. Savantii, curiosii, predicatorii, toti aglomerasera orasul de vreo cateva zile, in timp ce locuitorii plecasera speriati care-ncotro…
Iata ca a venit si ziua fatidica… O flacara uriasa rase complet padurea, innegrind solul si spulberand casele din cartierele marginase. O ceata densa ce facu aerul irespirabil si soarele complet invizibil, ramase in urma ei, ingreunand orice activitati de recunoastere in zona. Tinutul a fost paralizat timp de trei zile, dupa care, o ploaie abundenta, de vara a inlaturat urmele atmosferice ale trecerii obiectului ceresc…. Doua saptamani au respirat usurati locuitorii orasului, dupa care au inceput sa se petreaca tot felul de lucruri neobisnuite si cat se poate de neplacute. Cauciucul, prezent pe scara larga in zona, ca in toate orasele zilelor noastre a inceput sa dea semne de oboseala in masa, devenind casant. Intai au cedat talpile pantofilor padurarilor si nu numai. Cauciucurile masinilor au fost ele distruse, astfel incat, tot orasul era plin de automobile stationate pe jante. Era un peisaj dezolant… Apoi s-au dus benzile transportoare din fabrici si scari rulante, covoarele de cauciuc din parculetele pentru copii, benzile de cauciuc cu insertie textila au ramas doar… insertie … si asa mai departe…
Oamenii au incercat sa inlocuiasca produsele degradate cu altele noi, dar acestea deveneau si ele casante in mai putin de o saptamana… Urmatoarea solutie a fost vulcanizarea la cald sau la rece a produselor partial imbatranite. S-a indepartat stratul superficial de cauciuc depolimerizat si prin vulcanizare, s-a adaugat un altul nou, elastic. Nu a mers… Produsele vulcanizate nu tineau nici ele mai mult de cateva zile, dupa care reincepeau sa crape. S-a incercat tratarea superficiala a produselor din cauciuc cu tot felul de solutii de protectie… Din nou, fara nici un rezultat notabil. Aflase toata lumea de-acum ca asteroidul fusese vinovatul pentru dezastru, dar o solutie de neutralizare a substantei necunoscute inca nu se pusese la punct, in ciuda unor eforturi supraomenesti.
Intr-un final, doar savantii mai ramasesera sa caute solutii revolutionare, sperand ca ” maladia cauciucului” sa nu se raspandeasca prin intermediul panzei freatice, de exemplu. Oamenii obisnuiti s-au resemnat, desi viata lor s-a complicat in mod substantial. Primul care a fost sacrificat a fost transportul local. Oamenii au incetat sa-si mai paraseasca cartierele, renuntand la tot ceea ce presupunea deplasari lungi. Marfurile erau aduse cu trenurile, iar comertul se facea direct in gara. Oamenii veneau la gara si plecau cu ladite, cosuri, sacose de produse. Statia de cale ferata devenise locul cel mai aglomerat din zona. Supermarket-urile, initial se redusesera la cate un etaj in lipsa scarilor rulante, apoi se desfiintasera de tot. Fabricile lucrau la mai putin de 10% din capacitate, sortarea, transportul subansamblelor, a produselor semifabricate sau finite facandu-se manual, cu bratele, pentru ca nici macar transpaletii nu mai erau functionali. E adevarat ca locurile de munca fusesera suplimentate, dar munca era mult mai grea. Chiar si locurile de joaca avusesera de suferit. Covoarele de cauciuc fusesera inlaturate complet, dar iarba inca nu crescuse si totul arata dezolant, pustiu si paraginit…
Si molima era pe cale sa se raspandeasca….
…
Scenariu apocaliptic pus la cale la indemnul Elastimpex. ro, furnizorul bezilor transportoare de cauciuc, atat de necesare lumii moderne.